Joc de şah…

Privind în ambele părţi către semenii săi, pionul a făcut un prim pas. L-a vrut uriaş în nimicnicia lui şi i-a ieşit. A declanşat o întreagă campanie de gesturi, izvorâte uneori din logică, alteori din isterie. Personaje au început să mişune în jurul său, presându-l să înainteze fără să privească înapoi, ca un mecanism teleghidat spre pierzanie. În cap îi sunau îndemnurile lor publicitare care propovăduiau o viaţă de apoi în chip de regină sau de tură.

Apoi, au început să sară caii. Sortiţi de destin să fie mai degrabă purici decât păsări, ei converg mereu de-a lungul unei litere de mijlocul alfabetului, precum oamenii încorsetaţi în trasee fixe pe carosabil, necontenit aflaţi la discreţia nebunilor. Căci, ah, nebunii… Ei nu pot ţine drumul drept, dar e mai multă îndreptare în diagonala cu care abordează viaţa decât în dreptele frânte pe care şi le impun unii pentru a-şi alunga falsa plictiseală.

Pionul priveşte cu jind spre turele în costum şi cravată, care defilează corporatist de-a lungul şi de-a latul tablei. Trage aer în piept şi mai face un pas, amăgindu-se la gândul că singura diferenţă dintre el şi rege este autoritatea acestuia din urmă de a se da înapoi, de a se ascunde în spatele reginei. Toţi îl protejează, căci ce s-ar alege de un rege părăsit de dregători, dar nimeni n-o face mai aprig decât regina, adevărata gestionară a jocului, capabilă să se exprime în orice fel doreşte şi să-şi aroge drept de naştere şi moarte.

Toţi îşi urmează soarta orbeşte, pe nişte căi trasate de tradiţii şi de presiunea anturajului.

Iar la sfârşitul jocului, pionul şi regele se întorc în aceeaşi cutie…

Anul ăsta am donat 2%

Nu că n-aş vrea să salvez Delta, dar tot nişte şmecheri vor pune mâna pe ea. Îmi place ideea cu plantarea copacilor, dar cred că asta ar trebui să ne-o asumăm pe bani mai mulţi. Gunoaiele oricum nu se strâng ca lumea, iar bisericilor oricum le dau bani indirect şi fără voia mea, prin impozite.

smurd_rosuDe aceea, m-am decis să forţez statul să plătească câţiva leuşori pentru viaţa oamenilor. Pentru că, indiferent de condiţia noastră de muritori, viaţa e frumoasă şi merită trăită.  Destinatarul este Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD).  Sunt profesionişti ce salvează vieţi atunci când ambulanţele întârzie sau sunt neputincioase. Ei sunt adevăraţii eroi de la ştiri.

Dacă vă interesează să donaţi, aflaţi toate detaliile aici. Formularele (200 sau 230, dupa caz) se depun la administraţia financiară de care aparţineţi sau se trimit prin poştă, cu plic recomandat. Data limită este 15 mai 2009.