Impunerea sărăciei cu duhul ?

afişpresamogulilorAtât de slab la minte şi de greu încercat este considerat poporul român, încât se consideră a fi manipulat întru urmărirea cu ardoare a programelor mogulilor. Televizoarele (inclusiv plasmele) se vând doar cu 2-3 canale disponibile, ziarele se vând selectiv (după faţa de prostănac a cumpărătorului; nicio aluzie aici), iar bietul  om de rând nu are la dispoziţie decât alternativele manele, telenovele şi biserică.

Oameni buni, presa este o afacere. Orice afacere reprezintă interesele unui grup de acţiune, indiferent dacă acesta e format din gunoieri sau poeţi. Iar afaceriştii sunt în general oameni insensibili, indolenţi şi şmecheri. Altfel n-ar mai fi condus o afacere, ar fi scris versuri pentru băutură sau ar fi pierdut vremea pe internet. Noi trebuie să citim mult. Şi “să-i citim”. Să vedem în ce măsură interesele lor corespund cu ale noastre. Nimeni nu vrea binele public, oricât s-ar strădui să ne convingă. Nici eu nu vreau asta. Dar ar trebui să vrem să ne fie cât mai bine şi atunci interesele noastre vor fi convergente în anumite puncte.

Preşedintele se laudă cu faptul că a lăsat presa liberă, deşi ea ar trebui să fie aşa prin definiţie. Şi regretă că ziariştii s-au întors împotriva lui. În toată lumea, presa este mijloc de manipulare, iar fiecare cetăţean, în funcţie de backgroundul său socio-cultural, răspunde mai mult sau mai puţin la respectiva încercare de a-l manipula. Presa provoacă şi exprimă opinii. Dar şeful statului şi acoliţii lui răspund la provocări cu rânjete de cocalar, nu cu atitudine de diplomaţi.

Fotografia alăturată e preluată de pe un blog care susţine la extrema opusă ceea ce condamnă presa aşa-zis “aservită mogulilor”. E o epopee din ciclul istoric  “pupatul în cur a la B1 TV şi Evenimentul Zilei”. Până la urmă, toţi sunt o apă şi-un pământ, nu? Dacă n-aş şti că legendele noastre istorice sunt serios “umflate cu pompa”, mai că aş propune o candidatură a lui Dromichete.

Se simte miros de urne…

margareta-si-raduPoate că nu e decât un foc de paie. O stratagemă de imagine. Un test pentru societatea civilă. Sau poate că se va întâmpla un lucru care mă va scoate la toamnă la urne. Nu pentru a vota, am promis că n-o mai fac. Pentru A ALEGE. O persoană care, indiferent de rele şi bune, indiferent de trecut şi de prezent, a avut puterea de a se schimba, de a învăţa şi din gura căreia nu voi auzi niciodată expresii precum “Măi, animalule !”, “ţigancă împuţită” sau “găozar”. Ar fi un strop de eleganţă în marea asta de mojicie.

Apropo, sper că n-aţi uitat de sondajul ăsta din 2006

sursa foto