Octavian Paler – Polemici cordiale

polemici-cordialePaler preschimbă un aparent oximoron într-un prilej de a filosofa asupra existenţei. Scrie despre Sfinx, Voltaire, Napoleon, Pilat din Pont, Henry Miller, Don Quijote, Oedip, Socrate, Nero, Don Juan, Giordano Bruno, Nietzsche şi mulţi alţii. Creează discursuri aproape reale ale posibilelor necunoscute din viaţa noastră şi ale artistului împovărat de critici, ale liber cugetătorului ce vrea să iubească, ale unor posibili conspiraţionişti aflaţi faţă în faţă cu ororile nazismului sau ale patrioţilor ce-şi iubesc ţara din spatele vorbelor. Descrie tablouri, clădiri, creneluri ale sufletului. Si intotdeauna spune lucruri care s-au aflat mereu într-un colţ al imaginaţiei noastre, dar pe care n-am avut străfulgerarea de a le contura în idee.

Iată câteva citate dintr-o carte care merită citită cu adânci pauze de respiraţie:

“Trebuie să fim siguri măcar de faptul că suntem însetaţi de certitudini dacă nu suntem siguri de nimic altceva.”

“Dacă viaţa e un joc, acest joc trebuie să aibă, totuşi, o regulă pe care n-o cunoaştem.”

“Eu glorific omul de după păcat. Omul care s-a lepădat de inocenţa singurătăţii, care şi-a câştigat libertatea de a iubi; care e dezgustat de tot ce murdăreşte lumea în care trăieşte, dar nu renunţă la convingerea că singura sa bogăţie e păcatul de a iubi ceea ce nu e murdărit şi trebuie apărat.”

“Dogmatismul n-a iubit niciodată cântarul. El a preferat totdeauna să deschidă leprozerii şi, peste drum, temple. (…) A folosi anatema, în locul cântarului, e un obicei cel puţin anacronic. Rolul culturii nu e să aleagă între ritualul unui templu şi dezolarea unei leprozerii.”

“Noi, românii, n-avem nevoie să cumpărăm trecut. Noi îl avem şi singura grijă în această privinţă ar fi să nu-l lăsăm să se piardă. (…) Îi bănuiesc pe cei care-şi uită locurile natale de ceva mai grav decât ingratitudinea. Îi bănuiesc de frig interior.”

“Adevărata dragoste te strânge de gât, nu te împinge la tirade.”

“Raţiunea a fost mereu dispusă să caute subterfugii şi motivări. Aproape toate nedreptăţile din istorie au avut avocaţii lor, iar filosofia a fost nu numai slujnica teologiei; a măturat şi prin beciurile poliţiilor şi prin închisori. Inima, în schimb, nu acceptă rolul de slujnică. Pentru ea, adevărurile sunt mai simple şi mai clare.”

“Nu le reproşez nimic celor care nu iubesc munţii. Nu poţi să reproşezi unui om că n-are noroc.”