Iată că am găsit locuri şi oameni…

Mai demult, exprimam prin două clipuri de pe YouTube faptul că n-am fi capabili de frumos.

Între timp, s-au găsit câţiva tineri să mă contrazică. Între înclinaţia ancestrală spre pupincurism şi nădejdea că ultimii 20 de ani n-au fost în zadar, rămâne impresia că se poate face şi la noi ceva din pasiune…

Interesting Michael Jackson

Unii au împletit tributul în ţesătură jurnalistică dură, alţii au cedat laturii înnegurate a psihicului, alţii au ales să onoreze dincolo de ziduri… Iar ai noştri exagerează, ca de obicei… Sau o iau razna de-a dreptul.

Eu sunt avid căutător de cover-uri în zile de vineri, aşa că am pregătit o listă proprie.

Chris Cornell – Billie Jean – un unplugged de zile mari

Raintime – Beat It – revanşa rock

Derrick Laro and Trinity  – Don’t Stop Till You Get Enough – in cel mai pur stil reggae

Alicia Keys – Human Nature – heart and soul…

McFly – Black or White – the new generation

Josh Groban – She’s Out of My Life (tipul ăsta seamănă cu James Blunt 😀 )

Stephen Colbert and John Legend – The Girl Is Mine (eu am văzut şi video, dar l-au şters băieţii cu copyrightul)

Akon – Wanna Be Starting Something – i se potriveşte…

David Garrett – Smooth Criminal – a.k.a. smooth violine singer…

James Morrison – Man in the Mirror (bă, da toţi seamănă cu James Blunt ???)

Alexis Grace – Dirty Diana – de la Megastarul lor…

Jake Shimabukuro – Thriller – la ukulele…

Bonus (cu adevăratul):

Dangerous Tour – Live in Bucharest 1992

History Tour Bucharest 1996

____________________

Poate te mai interesează:

Interesting Queen

Interesting Beatles

Cover-uri de vineri

Omul din oglindă a trecut dincolo…

Michael-Jackson-Man-In-The-MirrorPână la urmă, n-a mai fost nimeni la concert, făcând inutilă una din lamentaţiile mele anterioare. A mai murit un pic din muzică şi din pasiune, dar şi o fărâmă din subiectele care întreţin scandalul şi bătaia de joc numite showbiz.

Toata lumea va scrie şi va vorbi acum despre asta. Despre copilăria nefericită. Despre dorinţa de a rămâne copil dusă la cel mai literal absurd cu putinţă (inclusiv prin iubirea excesivă a aproapelui minor). Despre decizia de a renega rasa care i-a oferit talentul (ce nu poate fi pus la îndoială) şi a o îmbrăţişa pe cea care i-a adus succesul şi recunoaşterea şi i-a întreţinut nebunia. Vor lua interviuri cu oamenii care l-au cunoscut, de la ospătar la croitor. Vor vorbi mai puţin despre actul artistic, care a sfârşit prin a nu supravieţui interesului financiar şi idolatric.

Când amintirile mele despre un artist sunt câteva casete prăfuite, imaginea cu colegele din generală isterizate (una dintre ele mi-a dăruit şi o carte despre el 😀 ) şi prezenţa la un (al doilea) concert la care orice urmă de strălucire dispăruse, nu pot să pretind că mi-a plăcut, că sunt fan şi aşa mai departe. MJ a fost un fapt de viaţă în perioada aceea. Şi atâta tot. Dispariţia lui, deşi şocantă pentru câteva milisecunde, nu e decât un simbol al faptului că nu te poţi ascunde de viaţă după o mască chirurgicală. Şi nici nu poţi pretinde chip de zeu dintr-o asemenea postură.

P.S. Oare a scris cineva despre faptul că Ryan O’Neal a retrăit pe viu rolul coşmarul său din “Love Story” ?

De ce te-ai duce în 2009 la un concert Michael Jackson ?

OK, omul e o legendă. Şi eu am fost la unul dintre cele două concerte pe care le-a susţinut la noi. Dar nu vi s-ar părea ciudat să mergi acum la un concert de-al lui, indiferent dacă ai fost sau încă eşti fan ? Pentru cei mai “bătrâni” ar fi o dezamăgire, iar pentru cei tineri o curiozitate de factură grotescă.

E drept că biletele se vând ca pâinea caldă. Şi că starul vrea să intre pe scenă călare pe un elefant. Cine-ar vrea să dea sute de lire ca să vadă asta, în afară de contabilul lui Michael Jackson ?

Dar dacă există doritori de bilete, încercaţi aici.

P.S. Normal că avem şi video. E unul dintre puţinele cântece marca MJ care îmi plac. Probabil, chitara e de vină 😀

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7Hg-IRZk4D0]