V-aţi uitat aseară la TVR ?

Dacă da, înseamnă că aţi văzut (şi, din păcate pentru unii dintre voi, revăzut) cum am fost “condamnaţi” la fericire de una dintre zecile de clici politice care au stăpânit aceste pământuri în ultimele veacuri. Nu-i vorbă că şi noi ne-am dorit “condamnarea”, considerând că e mai uşor să linguşim un faraon decât să prosperăm prin ceea ce avem în cap. (De unde se vede că nu prea avem mare lucru.) Motiv pentru care ne este, practic, imposibil, să construim o societate normală cu oameni intoxicaţi de sistemul acela sau cu tineri pregătiţi de ei.

Genericul de final, cu sute de victime (în majoritate, intelectuali) din care au rămas doar litere albe pe un fundal negru, e expresia cea mai clară (şi, totodată, înfricoşătoare) a declicului care s-a produs atunci şi care a răsturnat fragila scară de valori pe care abia începusem s-o construim.

Sursa foto: unimedia.md

De ce gâdea l-a cruţat pe Mihai Viteazul ?

Răspuns: Pentru că era invitat la “Sinteza Zilei”.

E singura concluzie de bun simţ de după parcurgerea manualului de română de a V-a, în care Bălcescu, Gellu Naum şi Prâslea cel Voinic coexistă extrem de paşnic, printre lecţiile de gramatică în care părţile de vorbire/propoziţie, cazurile substantivului şi modurile verbului sunt tratate exhaustiv în maximum o oră-două. (Din motiv de reparaţii, ora de la şcoală e cam 30 de minute timp efectiv.)

Să ne bucurăm că putem, totuşi, să-l mai citim pe Bălcescu. Şi multe alte texte de istorie, precum Din trecutul nostru, de Alexandru Vlahuţă, Letopiseţul ţărâi Moldovei, de când s-au descălecat ţara şi de cursul anilor şi de viiaţa domnilor carea scrie de la Dragoş vodă până la Aron vodă, de Grigore Ureche, Ioan Vodă cel Cumplit, de Bogdan Petriceicu Haşdeu sau Istoria fondărei oraşului Bucureşti, de Dimitrie Papazoglu. Graţie Wikisource.

Sursa imaginii: Enciclopedia României

Nu-i mai învăţăm istorie, ci sociologie…

Aseară, cu ocazia celor zece minute de spălare zilnică la creier cu subiecte de presă, am aflat două lucruri foarte importante:
1. În programa de istorie pentru clasele a XI-a şi a XII-a, se predau chestii precum: “Oamenii, societatea şi lumea ideilor”, “Relaţiile internaţionale” sau “Toleranţa religioasă la români” – yeah, right…
2. Nu se mai predă pe structură cronologică. Prin urmare, cucerirea Daciei de către romani e urmată de descoperirile geografice (vorba unui invitat din studio, profesor de istorie, “ce-au descoperit românii?”), iar războaiele mondiale (tratate foarte pe scurt, se înţelege, de parcă n-are fi influenţat decisiv întreaga istorie contemporană) sunt discutate înaintea evului mediu.

Contradicţii din manualul de istorie…

Istorie-clasa-a-V-aManualul de istorie pentru clasa a-V-a, editura ALL

Aşa.. lectia despre omul prestoric (p. 12)  Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. WTF?

Noroc că am răsuflat uşurat câteva pagini mai târziu, şi anume la p.20:

“Credinţele religioase şi magia s-au născut ca o încercare a oamenilor de a-şi explica diferitele fenomene naturale şi de a influenţa realitatea înconjurătoare prin invocarea unor forţe supranaturale.” DOH!

Staţi pe aproape. Am senzaţia ca ne vom mai “distra” anul ăsta la istorie…

UPDATE: Un articol de Lucian Mândruţă. Merita citit.

Memoria neştearsă a capitalei…

dambovita-1926În ultimele săptămâni, am amorţit de multe ori pe bloguri  mai mult sau mai puţin cunoscute mie, sub povara fascinaţiei pe care o invocă mereu istoria “marelui oraş”, cum ar spune un prieten de-al meu. N-am putut să cuprind tot, dar dacă va pasionează Bucureştiul, puteţi apela la câteva resurse “de mare angajament”:

Blogul Rezistenţa Urbană are o secţiune specială dedicată oraşului lui Bucur, despre clădiri, poduri, străzi şi oameni de demult. Serialul dedicat cutremurului din 1977 este absolut tulburător.

Oraşul lui Bucur este un univers al cărţilor poştale din ultima sută de ani. Aproape că simţi în mână hârtia aceea groasă, uneori zimţată pe margini, colorată ades în sepia…

Atunci şi acum joacă pe cartea comparaţiilor, punând faţă în faţă instantanee din trecut şi prezent ale unor peisaje şi clădiri din capitală.

Art Historia e un blog descriptiv, dar şi de protest la adresa distrugerii oraşului.

Bucureştiul între cele două războaie mondiale e unproiect bazat pe o cercetare a Bibliotecii Academiei Române, prin care s-au recuperat operele fotografului Nicolae Ionescu.

În sfârşit, puteţi citi despre poveştile de ieri şi de azi ale capital pe secţiunea dedicată a metropotamului.