April 13

Iertaţi-mă, doamnă învăţătoare…

Iertaţi-mă pentru că nu v-am spus niciodată cât de mult mi-au folosit în facultate paginile acelea cu scris mărunt şi des pe care mă chinuiam să le caligrafiez, ascunzând de multe ori stiloul în întorsătura atât de firească mie, a mâinii stângi… Că nu v-am mulţumit pentru faptul că m-aţi pus să-l meditez unul dintre cei mai slabi elevi din clasă, căci din agramarea şi lipsa lui de discernământ am învăţat să înfrunt umilinţa notelor slabe de mai târziu şi a examenelor ratate, ieşind pe uşa vieţii din postura de meditator… Că v-am reproşat faptul că mi-aţi întâmpinat caracterul violent cu blândeţe, motiv pentru care şi acum găsesc în cărţi şi în muzică refugiu, când gândirea mă împinge spre restrişte…

Iertaţi-mă că nu-mi mai amintesc decât un zâmbet şi un petic de păr roşcat. Pe vremea aceea, nu studiam garderoba dascălului şi nici nu filmam cu telefonul mobil conflictele dintre noi. Le rezolvam elegant, conform unor cutume de toţi ştiute, mai clare şi mai aspre decât orice proceduri din prezent.

Iertaţi-mă că n-am reuşit, nici singur, nici alături de colegii mei, ajunşi azi la vârste ce reclamă familie, copii şi responsabilităţi, să vă menţinem la stadiul de reper pentru cei mici. V-am neglijat în mod constant, pentru că eram ocupaţi să facem revoluţiile altora, să votăm nemernici, să obţinem un post cât mai călduţ… V-am stimulat încrâncenarea şi frustrarea, trimiţându-ne odraslele la şcoală cu ursuleţi de pluş şi miniconsole video mai scumpe decât cărţile pe care vi le-aţi putea permite într-un an. V-am umplut de platitudine, deoarece n-am reuşit să umplem băncile de rezerve ale cancelariilor cu jucători la fel de valoroşi sau măcar la fel de inventivi…

Într-un final, nu ne-a rămas decât să vă desfiinţăm, sub dictatura unui paragraf dintr-o lege tembelă, pentru ca istoria să nu aibă decât o notă de subsol atunci când motoarele de căutare ale viitorului vor încerca să izoleze referinţe despre învăţători.

October 20

40 lucruri pe care copiii noştri nu le vor face niciodată

futurechildren1. Să înregistreze muzică de la radio pe casetofon
2. Să schimbe canalele TV ridicându-se din fotoliu
3. Să deruleze pe repede casete video şi audio
4. Să umble cu un disc de vinil
5. Să caute posturi de radio manual
6. Să se încurce în firele computerelor (da, mai există, dar vor dispărea în curând)
7. Să asculte hârâitul unui modem
8. Să aştepte ca o imprimantă matriceală să imprime o pagină
9. Să salveze date pe dischete
10. Să-şi pună problema dacă vor avea bani de un upgrade de RAM
11. Să şteargă ceva din memoria computerului pentru a avea spaţiu pe disc
12. Să încarce sistemul de operare de pe o dischetă
13. Să înregistreze un cântec în studio
14. Să deschidă o enciclopedie sau un dicţionar tipărit
15. Să facă tranzacţii bancare doar când banca e deschisă
16. Să cumpere (orice) numai în timpul zilei
17. Să consulte cărţi de telefon
18. Să citească ziare şi reviste din hârtie
19. Să completeze formulare cu pixul
20. Să transmită scrisori redactate cu stiloul
21. Să aştepte ore întregi pentru a descărca un film
22. Să folosească maşina de scris
23. Să pună film în aparatul de fotografiat
24. Să dea telefon de la un aparat cu disc/fise/cartelă
25. Să transmită un fax.
26. Să aibă aspiratoare cu sac
27. Să îşi amintească numerele de telefon
28. Să nu ştie cine îi caută la telefon
29. Să aştepte un an pentru a vedea la TV o premieră de cinema
30. Să se joace cu piese lego
31. Să închirieze o casetă video / DVD
32. Să urmărească ştirile sportive la televizor
33. Să scrie caligrafic
34. Să joace table, şah, dame, rummy etc.
35. Să deschidă manual o maşină
36. Să găsească volume într-o bibliotecă cu ajutorul fişelor
37. Să scrie un cec
38. Să plătească produse şi servicii cu bani gheaţă
39. Să coboare fereastra maşinii cu ajutorul unei manete
40. Să joace şotron sau frunza

Ce alte sugestii mai aveţi?

March 26

De ce te-ai duce în 2009 la un concert Michael Jackson ?

OK, omul e o legendă. Şi eu am fost la unul dintre cele două concerte pe care le-a susţinut la noi. Dar nu vi s-ar părea ciudat să mergi acum la un concert de-al lui, indiferent dacă ai fost sau încă eşti fan ? Pentru cei mai “bătrâni” ar fi o dezamăgire, iar pentru cei tineri o curiozitate de factură grotescă.

E drept că biletele se vând ca pâinea caldă. Şi că starul vrea să intre pe scenă călare pe un elefant. Cine-ar vrea să dea sute de lire ca să vadă asta, în afară de contabilul lui Michael Jackson ?

Dar dacă există doritori de bilete, încercaţi aici.

P.S. Normal că avem şi video. E unul dintre puţinele cântece marca MJ care îmi plac. Probabil, chitara e de vină 😀

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7Hg-IRZk4D0]

March 5

Ai grijă ce faci prin ţara asta…

Acum vreo zece ani, când frecventam cursurile Facultăţii de Ziaristică din cadrul Universităţii Hyperion, aveam un curs numit “Etica şi deontologia presei”, susţinut de una dintre puţinele femei de pe lumea asta pe care eu le pot numi, fără bob de zăbavă, doamne: Miruna Runcan.

Într-una dintre discuţiile noastre libere, ea ne-a explicat că civismul compatrioţilor noştri nu poate aspira spre un statut foarte înalt pentru că nu şi-a rezolvat încă “deficienţele” mărunte ale tranziţiei. Cu alte cuvinte, nu există solidaritate între vecini, între colegi de serviciu, între membrii aceleiaşi “umbrele” profesionale, ajungându-se la o ţară lipsită de sentimentul datoriei si responsabilitatii, indiferent dacă acestea se rezumă la gestul de a ridica o cutie goală de pe jos şi a arunca-o la gunoi sau la asumarea unei greşeli grave, care are consecinţe asupra altora.

Îmi dau seama că, deşi convins de adevărul spuselor ei de atunci, m-am topit în malaxorul contemporan al indiferenţei. Nu pentru că n-aş avea “tăria opiniunilor mele”, ci pentru că se întâmplă lucruri ca ăsta… sau ca ăsta… şi încep să înţeleg că există interesul ca nimeni să nu facă nimic în ţara asta, că cei cu iniţiativă vor fi întotdeauna pedepsiţi şi că, de fapt… nouă ne convine aşa.

Acum un an, voiam să plantăm nişte copaci în curtea blocului nostru, din care tocmai fuseseră eliminate nişte uscături. Mai ales că se zvonea că spaţiul verde cu pricina urma să fie monedă de schimb într-o retrocedare şi voiam să demonstrăm că el “face parte din noi”. Bănuiţi ce s-a întâmplat, nu-i aşa ?

1. Nu puteam s-o facem decât prin intermediul ADP-ului.

2. ADP-ul are o listă proprie de priorităţi.

3. Administratorul blocului a ridicat din umeri.

indifference

January 23

Adieu, mes amis !

pifAm aflat de aici că s-a desfiinţat Pif, una din revistele pe care le urmăream cu nesaţ înainte şi după ’89. La un moment dat, îmi făcusem şi o colecţie neînsemnată ca dimensiuni, dar nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu ea. Da, ştiu că aventurile lui Pif şi Hercule erau girate de comunişti (francezi). Dar a fost unul din lucrurile care m-au ajutat să învăţ (şi să-mi placă franceza).

Şi uite aşa mai moare puţin din trecut… Copiii de azi citesc CanCan…

P.S. “Pour la bonne bouche”, genericul variantei TV:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cSoDgfoVlcQ]

September 22

Am dat licenţa la timp…

Ce-i drept, doar pe diploma mea scrie FJSC (facultatea am făcut-o la Hyperion, dar la momentul respectiv nu fusese încă acreditată).

Nu de altceva, dar aveam toate şansele să ajung să cânt noul imn al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (asta înseamnă FJSC). O bucată muzicală penibilă, născută la congruenţa dintre festivalul Mamaia, miorlăiala RBD şi infantilismul Voltaj.

August 19

Cam tarziu pentru mine…

Am citit o stire ce m-ar fi putut interesa acum un amar de ani, cand tanjeam sa am casetefon cu cd player si cumparam casete la kilogram. Si dadeam admitere la liceu… Ei bine, trupa suedeza Ace of Base va sustine un concert pe 8 noiembrie in Bucuresti, la Sala Palatului. Nu stiu altii cum sunt, dar eu imi amintesc de o colega obsedata care a ascultat de zeci de ori All That She Wants intr-un tren spre munte, de cum invatam pentru admitere si de la radio se auzea Happy Nation si Don’t Turn Around si de felul in care slabiciunea mea pentru artistii suedezi (ABBA, Roxette, Neneh Cherry, The Cardigans, Europe, Yngwie Malmsteen sau E-Type) a cedat sub presiunea hitului The Sign. Dupa care… nu mi-au mai placut decat rareori.

Nu ma duc la concert, dar chestia asta mi-a rascolit mareea de amintiri din minte…

P.S. Am avut parte si de desert. Se desparte in sfarsit trupa asta de pusti ametiti si inutili. Esteeee…