Iertaţi-mă, doamnă învăţătoare…

Iertaţi-mă pentru că nu v-am spus niciodată cât de mult mi-au folosit în facultate paginile acelea cu scris mărunt şi des pe care mă chinuiam să le caligrafiez, ascunzând de multe ori stiloul în întorsătura atât de firească mie, a mâinii stângi… Că nu v-am mulţumit pentru faptul că m-aţi pus să-l meditez unul dintre cei mai slabi elevi din clasă, căci din agramarea şi lipsa lui de discernământ am învăţat să înfrunt umilinţa notelor slabe de mai târziu şi a examenelor ratate, ieşind pe uşa vieţii din postura de meditator… Că v-am reproşat faptul că mi-aţi întâmpinat caracterul violent cu blândeţe, motiv pentru care şi acum găsesc în cărţi şi în muzică refugiu, când gândirea mă împinge spre restrişte…

Iertaţi-mă că nu-mi mai amintesc decât un zâmbet şi un petic de păr roşcat. Pe vremea aceea, nu studiam garderoba dascălului şi nici nu filmam cu telefonul mobil conflictele dintre noi. Le rezolvam elegant, conform unor cutume de toţi ştiute, mai clare şi mai aspre decât orice proceduri din prezent.

Iertaţi-mă că n-am reuşit, nici singur, nici alături de colegii mei, ajunşi azi la vârste ce reclamă familie, copii şi responsabilităţi, să vă menţinem la stadiul de reper pentru cei mici. V-am neglijat în mod constant, pentru că eram ocupaţi să facem revoluţiile altora, să votăm nemernici, să obţinem un post cât mai călduţ… V-am stimulat încrâncenarea şi frustrarea, trimiţându-ne odraslele la şcoală cu ursuleţi de pluş şi miniconsole video mai scumpe decât cărţile pe care vi le-aţi putea permite într-un an. V-am umplut de platitudine, deoarece n-am reuşit să umplem băncile de rezerve ale cancelariilor cu jucători la fel de valoroşi sau măcar la fel de inventivi…

Într-un final, nu ne-a rămas decât să vă desfiinţăm, sub dictatura unui paragraf dintr-o lege tembelă, pentru ca istoria să nu aibă decât o notă de subsol atunci când motoarele de căutare ale viitorului vor încerca să izoleze referinţe despre învăţători.

De ce te-ai duce în 2009 la un concert Michael Jackson ?

OK, omul e o legendă. Şi eu am fost la unul dintre cele două concerte pe care le-a susţinut la noi. Dar nu vi s-ar părea ciudat să mergi acum la un concert de-al lui, indiferent dacă ai fost sau încă eşti fan ? Pentru cei mai “bătrâni” ar fi o dezamăgire, iar pentru cei tineri o curiozitate de factură grotescă.

E drept că biletele se vând ca pâinea caldă. Şi că starul vrea să intre pe scenă călare pe un elefant. Cine-ar vrea să dea sute de lire ca să vadă asta, în afară de contabilul lui Michael Jackson ?

Dar dacă există doritori de bilete, încercaţi aici.

P.S. Normal că avem şi video. E unul dintre puţinele cântece marca MJ care îmi plac. Probabil, chitara e de vină 😀

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7Hg-IRZk4D0]

Trecere spre amintire…

Era mare, ciudat si cu clape. N-avea loc de viniluri sau casete. Se auzea doar radio. Postul national toata ziua, iar noaptea, in adancimea intunericului, vorbe de la Europa Libera… Era o sansa in plus pentru noi. Pe atunci, nu stiam ce insemna asta.

Pe 1 august 2008, Europa Libera si BBC nu vor mai emite pentru Romania. Dupa disparitiile lui Ierunca si Lovinescu. Inca o trecere spre amintire… Acum, stiu ce-a insemnat asta.

Noi nu aveam Cartoon Network…

Dar aveam o groaza de desene animate la TVR si “gasca”. Cand incepeau, invariabil ne opream din jocurile noastre si treceam in fata televizorului. Generatia de azi nu mai stie ce inseamna sa fii “insetat” de desene animate.

Zilele trecute, am primit un link de la un coleg de facultate cu unul din genericele desenelor de atunci. Asa ca m-am hotarat sa fac un scurt inventar, din ce imi mai aduc si eu aminte. Daca vreti sa vedeti genericul, clic pe poza respectiva.