Unde se va cuibări reforma în educaţie…

Păi… totul începe la poarta şcolii. Unde, în ciuda faptului că există pază, se preumblă un zănatec îmbrăcat în haine de femeie. Odată intrat în instituţie, elevul e întâmpinat cu un zgomot dulceag de ciocane şi bormaşini, mărturie vie a lucrărilor de reabilitare şi extindere. După aceea, începe să-şi ajusteze gradul de suportabilitate.

Profa de română dictează ca la facultate, apoi face concursuri de lectură şi scriere de versuri. Părintele predă acasă substantivul, verbul şi numeralul. Profa de matematică, deşi încurajează munca şi disponibilitatea de gândire, are o problemă cu moaca elevului. Părintele proaspăt sosit de la muncă reface capitalul de încredere ştirbit al elevului. Profa de franceză are ceva cu englezii. Da, ăia care au contribuit la salvarea Parisului din ghearele celui de-al treilea Reich. Profa de religie e geloasă pe notele elevilor. Mai ales că tot mai puţini “pun botul” la aberaţiile din manualul ăla. Părintele, deşi extrem de liber cugetător, e nevoit să reitereze dintre cele zece porunci şi şapte păcate pe acelea care se referă la sfidarea/uciderea interlocutorului neplăcut.

Apoi, elevul se îndreaptă încet spre casă, sub tirul nemilos al traficului, căci nu s-au găsit niscaiva fonduri pentru nişte opritoare pe carosabil. După posibilităţi, încearcă să-şi pună părinţii la treabă. Planşe la biologie, referate la istorie, întrebări fără noimă la tehnologie sau termeni ciudaţi la educaţie muzicală…

Asta e realitatea în care se va face experimentul lor final pe educaţie, care va culmina cu distrugerea totală a ceea ce a mai rămas din sistem.

Coada…

La poporul român, coada este modul suprem de manifestare artistică.

Totul a început din vremuri imemoriale, când dacii se înghesuiau să prindă un loc cât mai bun la butoiul de vin sau la aruncarea periodică în ţepe a unui suflet pur. Apoi, s-au aşezat la coada Istoriei, aşteptându-i cu stoicism pe romani să le facă drumuri şi canale.

De atunci, nou-născutul popor, încă infantil după două mii de ani, a ajuns rareori în faţa cântarului şi, de cele mai multe ori, a primit ceva deja împachetat de alţii. Acest comportament ancentral ne-a ajutat să trecem netulburaţi prin cea mai neagră perioadă, aceea a ghearelor de pui şi a uleiului pe raţie.

Acum suntem pseudocapitalişti şi stăm la coadă. La supermarket. La biserică să pupăm moaşte. La bilete pentru vanghelioane. La administraţia financiară, pentru a plăti taxe. La poliţie, să ne facem buletin. La spital, cu mâini rupte cu tot. (Da, era să uit… şi la doctorul de familie, până să vină figura cu programarea.) La biroul de şomaj, pentru a fi luaţi în evidenţă. Am reuşit să transferăm ceva din filosofia cozii şi pe carosabil, unde împingerile se fac la nivel psihologic, prin înjurături şi claxoane. Am ridicat la rang de artă vaccinarea în haită, stând la cozi interminabile cu reale proprietăţi de focare de infecţie. Ne-am jertfit vezicile pe altarul unei vizite în cea mai voluminoasă clădire din Europa.

Bă, da cât de tâmpit să fii să stai la coadă şi să te calci în picioare, ca să intri într-un mall? Nu, nu ţine argumentul psihologilor cu noutatea. Mai există câteva asemenea exemplare comerciale în oraş. Care au tot felul de chestii “de ultimă oră”, fie ele electronice, ecologice sau altele…  Ce “noutăţi” senzaţionale s-ar putea ascunde pe câmpul din Berceni?

UPDATE: Se pare că s-au vândut cuptoare cu microunde la pachet cu câte un aspirator. 180 de lei amândouă. Şi eu, care credeam că era ofertă specială la cărţi…

Nu-i mai învăţăm istorie, ci sociologie…

Aseară, cu ocazia celor zece minute de spălare zilnică la creier cu subiecte de presă, am aflat două lucruri foarte importante:
1. În programa de istorie pentru clasele a XI-a şi a XII-a, se predau chestii precum: “Oamenii, societatea şi lumea ideilor”, “Relaţiile internaţionale” sau “Toleranţa religioasă la români” – yeah, right…
2. Nu se mai predă pe structură cronologică. Prin urmare, cucerirea Daciei de către romani e urmată de descoperirile geografice (vorba unui invitat din studio, profesor de istorie, “ce-au descoperit românii?”), iar războaiele mondiale (tratate foarte pe scurt, se înţelege, de parcă n-are fi influenţat decisiv întreaga istorie contemporană) sunt discutate înaintea evului mediu.

Trei aberaţii din anul de graţie 2010…

Un nene care apare de zor la OTV şi se dă economist cu ştate vechi, propune o lege de despăgubire a poporului. Câte 20.000 de euro de căciulă. Haideţi, cine se bagă ? 😀

Copiii nu mai ştiu să facă oameni de zăpadă, că nu mai e cool. De sanie ce să mai vorbim, că nu e X7. Aşa că… se ridică de la computer şi sar de pe blocuri. Dacă-l prindeam întreg după aşa ceva, îl băteam eu de-i rupeam ceva. (UPDATE: Se pare că indivizii sunt ruşi. Deci nu suntem departe.)

În sfârşit, Dan Puric, acest apostol neterminat al neamului, rosteşte câteva fraze halucinante de care ar fi o glumă să şi faci “băşcălie”… Umorul românesc este de cea mai bună calitate. El are o substanţă creştină, nu răneşte. Nu are nicio legatură cu băşcălia, care este copilul ateismului. Umorul îţi arată înca o realitate paralelă, ca în fizica cuantică. Cred că el are o radacină dacică, acel râs în faţa morţii, pe care nu l-am întâlnit la alte popoare. Deci… Gigi Becali meets Pavel Coruţ, ca să zic aşa…

Ah, da… Şi ninge. Singura aberaţie pozitivă într-o lume de aberanţi.

E trist…

În ciuda faptului că unii m-au considerat narcisist, sunt trist că am anticipat corect. Că jumătate n-am vrut să ieşim la vot. Şi că cealaltă jumătate a stat la cozi ore în şir, măcinând idealuri în lipsă de altceva mai bun.

E trist că două treimi din cealaltă jumătate continuă să susţină nişte partide care ne-au băgat pumnul în gură în ultimele două decenii (fiecare în stil propriu – unul prin cenzură cruntă, celălalt vomitându-ne în prag).

E trist că Băsescu e bolnav de putere, că Geoană citeşte robotic de pe foaie… dar cel mai trist e că Antonescu a răsturnat brusc găleata cu pretins bun-simţ. E trist că n-a ştiut să accepte demn înfrângerea (care e, de fapt, o victorie – rezultat bun plus poziţie de forţă la negocierea guvernului) , cu acea eleganţă specifică intelectualilor.

E trist că mă bate iar gândul să nu votez, deşi probabil că voi merge să pun ştampila pe Geoană. Oricum, normalitatea n-are cum să existe vreodată în această ţară.

E trist că am cuibărit în colţul sufletului sentimentul că Antonescu i se va alătura lui Băsescu, moment în care relaţia dintre mine şi politică s-ar curma iremediabil.

Dar cel mai trist este că, vreme de o săptămână, pe blog n-a fost decât politică. Şi, zău, nu ştiu dacă meritaţi aşa ceva.

Impunerea sărăciei cu duhul ?

afişpresamogulilorAtât de slab la minte şi de greu încercat este considerat poporul român, încât se consideră a fi manipulat întru urmărirea cu ardoare a programelor mogulilor. Televizoarele (inclusiv plasmele) se vând doar cu 2-3 canale disponibile, ziarele se vând selectiv (după faţa de prostănac a cumpărătorului; nicio aluzie aici), iar bietul  om de rând nu are la dispoziţie decât alternativele manele, telenovele şi biserică.

Oameni buni, presa este o afacere. Orice afacere reprezintă interesele unui grup de acţiune, indiferent dacă acesta e format din gunoieri sau poeţi. Iar afaceriştii sunt în general oameni insensibili, indolenţi şi şmecheri. Altfel n-ar mai fi condus o afacere, ar fi scris versuri pentru băutură sau ar fi pierdut vremea pe internet. Noi trebuie să citim mult. Şi “să-i citim”. Să vedem în ce măsură interesele lor corespund cu ale noastre. Nimeni nu vrea binele public, oricât s-ar strădui să ne convingă. Nici eu nu vreau asta. Dar ar trebui să vrem să ne fie cât mai bine şi atunci interesele noastre vor fi convergente în anumite puncte.

Preşedintele se laudă cu faptul că a lăsat presa liberă, deşi ea ar trebui să fie aşa prin definiţie. Şi regretă că ziariştii s-au întors împotriva lui. În toată lumea, presa este mijloc de manipulare, iar fiecare cetăţean, în funcţie de backgroundul său socio-cultural, răspunde mai mult sau mai puţin la respectiva încercare de a-l manipula. Presa provoacă şi exprimă opinii. Dar şeful statului şi acoliţii lui răspund la provocări cu rânjete de cocalar, nu cu atitudine de diplomaţi.

Fotografia alăturată e preluată de pe un blog care susţine la extrema opusă ceea ce condamnă presa aşa-zis “aservită mogulilor”. E o epopee din ciclul istoric  “pupatul în cur a la B1 TV şi Evenimentul Zilei”. Până la urmă, toţi sunt o apă şi-un pământ, nu? Dacă n-aş şti că legendele noastre istorice sunt serios “umflate cu pompa”, mai că aş propune o candidatură a lui Dromichete.

Notre respect, Rangers…

unirea-rangers 4-1Unde aţi mai întâlnit echipă de fotbal la noi care să primeasca gol în minutul 2 şi să întoarcă meciul ?

Când am mai reuşit noi să avem posesie, să dominăm tot meciul şi să marcăm din toate şuturile pe poartă ?

Apropo, ştie cineva cum îl cheamă pe patronul echipei Unirea Urziceni şi ce a făcut el azi ?

Eu mi-am inactivat o mână, el poate inactiva o ţară…

După ce i-am vazut pe Iliescu şi Constantinescu împreună la aceeaşi masă şi după ce am citit asta, mi-am dat seama că paharul s-a umplut prea mult. Mai că mă bate gândul să mă duc la vot.

Explicaţia titlului: Vineri noapte am fost la urgenţă, după ce mi-am secţionat două degete. De aceea, pauză de blog sau chestii scurte până trece.

Misiune imposibilă…

Ce-ai face dacă ai fi responsabil cu promo-urile la Antena 1 şi următorul tău proiect este anunţarea meciului România-Insulele Feroe? Vorba cuiva… ce cotă or avea feroezii la pariuri? 😀 Scoate Gazeta un DVD dacă obţinem mult dorita victorie?

Titlurile din presă sunt demenţiale.

Şi sunt pe bune!

Derbiul cu Insulele Feroe se disputa cu stadionul plin

Ionuţ Lupescu: “Nu trebuie să ne fie frică de Feroe!”

Pescarii din Insulele Feroe cred în şansa lor

P.S. Fotografia e din Insulele Feroe. (sursa: descopera.ro)