February 23

Am întâlnit şi consultanţi misogini…

Stau eu aşa, ca om de la promovare a unei firme cu oarece renume în consultanţă, şi observ cât de plăcută e atmosfera în biroul meu, cum toate colegele mele muncesc şi comunică de la excelent în sus, după ce au băgat în unitatea de CD un disc tematic despre copii, bijuterii sau realizarea săpunului, după caz. Pentru că, nu-i aşa, fetele şi femeile astea pot fi satisfăcute cu atât de puţin. Mai mult, sunt convins că orice CD în plus le va face să uite orice injurie masculină sau neplată de ore suplimentare la patron.

Mi-am făcut şi o pagină web cu chestia asta şi am trimis adresa tuturor contactelor din baza de date, folosindu-mă nedisimulat de numele companiei mele.

Presupun că indivizii ăştia au impresia ca managerii sunt exclusiv bărbaţi, nu ?

(Ce prostie întreb şi eu, normal că sunt bărbaţi, altfel se numeau “manageroaice” !)

March 23

De ce nu-mi voi desfunda sifonul de la baie…

Pentru că nu sunt român, de aia. Compatrioţii mei, şcoliţi la cursurile multilateral-dezvoltării, dau naştere la monştri precum Monica Tatoiu sau vărul bun la toate. Ei ştiu să monteze lămpi şi butucuri de uşi, să dea găuri în perete şi să introducă şi niscaiva şuruburi cu dibluri în ele (vedeţi, aşadar, că stăpânesc cât de cât “terminologia”…), să repare maşini de tot felul, să zugrăvească, să aleagă cel mai bun “11” pentru echipa naţională… N-am întrebat, dar sigur fac şi pagini de web. Cam ca în medicina de familie

În timpul ăsta, eu m-am bucurat sincer când am reuşit să curăţ filtrul de la robinet, urmare firească a depunerilor pietroase de după oprirea apei. Dar e de ajuns. Mă rezum la schimbatul becurilor şi la prepararea celei mai bestiale omlete din lume.

March 22

Lucruri care nu ne interesează… dar ne consumă.

Televizorul din camera bunicii stă insistent pe “divorţul anului” (sintagmă la fel de stupidă ca cea de “nuntă a anului” în cazul prinţului britanic, căci nunta şi divorţul în sine sunt evenimente extrem de personale). Între două temeri de cutremur/explozie nucleară şi trei droburi de sare (neapărat iodată), colegii de serviciu dezbat demascarea lui Severin. Eu petrec câteva zeci de minute la volan şi, deşi nu mă gândesc nici la garsoniera lui Ducu Bertzi, nici la alegerea lui “Garcea” ca preşedinte al unuia dintre minusculele şi pseudoinexistentele partide ecologice, sucesc gâtul neuronilor cu sprijinul necontenit al analfabeţilor colegi de trafic. (Da, ştiu că neuronii n-au gât !).

În tot acest timp, o turturică ce se zgribuleşte în ultimii aburi ai iernii îngână în surdină: “Da’ pe la vămi ce se mai aude ?”

P.S. Bah şi mai lăsaţi dracului lacrimile pentru Japonia. Ţara aia o să fie gata înainte ca drumarii să astupe gropile de pe str. Avrig. (Cunoscătorii ştiu ce zic !)

January 7

Cum protestează românul…

Cum ştie el mai bine: făcând spam la greu, iniţiând o campanie pe net pentru ca oamenii să dea “like” şi să pună feţe zâmbitoare… şi alimentând dinainte maşina, ca să aibă benzină în rezervor cât protestează. Mă mir că n-au făcut campania în noaptea de Revelion.

Eu sunt de aceeaşi părere ca întotdeauna, valabilă şi pentru mâncare, haine şi alte alea: cheltuieşti cât îţi permiţi şi nu faci credit să-ţi iei SUV sau plasmă dacă nu eşti în stare să cumperi mai mult de doi crenvurşti. Dacă e rost de ceva mers pe jos, cu plăcere.