November 10

Impunerea sărăciei cu duhul ?

afişpresamogulilorAtât de slab la minte şi de greu încercat este considerat poporul român, încât se consideră a fi manipulat întru urmărirea cu ardoare a programelor mogulilor. Televizoarele (inclusiv plasmele) se vând doar cu 2-3 canale disponibile, ziarele se vând selectiv (după faţa de prostănac a cumpărătorului; nicio aluzie aici), iar bietul  om de rând nu are la dispoziţie decât alternativele manele, telenovele şi biserică.

Oameni buni, presa este o afacere. Orice afacere reprezintă interesele unui grup de acţiune, indiferent dacă acesta e format din gunoieri sau poeţi. Iar afaceriştii sunt în general oameni insensibili, indolenţi şi şmecheri. Altfel n-ar mai fi condus o afacere, ar fi scris versuri pentru băutură sau ar fi pierdut vremea pe internet. Noi trebuie să citim mult. Şi “să-i citim”. Să vedem în ce măsură interesele lor corespund cu ale noastre. Nimeni nu vrea binele public, oricât s-ar strădui să ne convingă. Nici eu nu vreau asta. Dar ar trebui să vrem să ne fie cât mai bine şi atunci interesele noastre vor fi convergente în anumite puncte.

Preşedintele se laudă cu faptul că a lăsat presa liberă, deşi ea ar trebui să fie aşa prin definiţie. Şi regretă că ziariştii s-au întors împotriva lui. În toată lumea, presa este mijloc de manipulare, iar fiecare cetăţean, în funcţie de backgroundul său socio-cultural, răspunde mai mult sau mai puţin la respectiva încercare de a-l manipula. Presa provoacă şi exprimă opinii. Dar şeful statului şi acoliţii lui răspund la provocări cu rânjete de cocalar, nu cu atitudine de diplomaţi.

Fotografia alăturată e preluată de pe un blog care susţine la extrema opusă ceea ce condamnă presa aşa-zis “aservită mogulilor”. E o epopee din ciclul istoric  “pupatul în cur a la B1 TV şi Evenimentul Zilei”. Până la urmă, toţi sunt o apă şi-un pământ, nu? Dacă n-aş şti că legendele noastre istorice sunt serios “umflate cu pompa”, mai că aş propune o candidatură a lui Dromichete.

November 4

Sfârşit de poveste ?

Pesimistul din mine a citit asta. Optimistul asta (deşi nu spune nimic de preluarea colaboratorilor).

A fost un spaţiu în care am fost mereu primit cu braţele deschise şi apreciat pentru ceea ce fac. În care am încercat sentimentul datoriei împlinite, fără patimă şi idiosincrazii. De cele mai multe ori am tradus, adaptat şi editat, dar au fost ceva ocazii în care m-am încumetat să iau textul de la zero. Aici am avut primul blog, pe care, ce-i drept, l-am ignorat în mod constant, fapt pentru care îmi cer iertare.

Indiferent de ce se va întâmpla şi de câtă cădere voi suporta neprovocat, nu pot ascunde că am câştigat experienţă, fler şi prieteni. Le mulţumesc tuturor celor care au mi-au întâmpinat cu îngăduinţă orice frustrare şi cu profesionalism orice realizare.

În zori de noiembrie, când viaţa mea pare să se înghesuie trepidant în două camere neterminate, o durere de picior care pare infinită şi un viitor nedefinit, sper că voi mai avea ocazia să lupt cu termene-limită pentru MH.

Bonus pentru cititorii blogului: o parte din articolele editate de mine

Preşedintele
Jay Leno – un zâmbet pentru fiecare seară
Lege şi ordine
Decepţia care-ţi dă putere
Tratează-te singur… de urgenţă
Din inimă pentru inimă
Adevărul despre dinţi
Unde sunt microbii
De ce ţi-e atât de frică?
50 de moduri de a învinge moartea
Îngrijeşte-te singur
Alungă cele mai negre temeri
Combină şi cucereşte
7 dureri pe care nu trebuie să le ignori
6 leacuri nebuneşti
Fericirea produce dependenţă?
Întinereşte-ţi inima
Fii gata să lupţi cu alergiile
Pe aici nu se trece
Mânuiește-ti „crosa” în mod eficient
Apără-ţi bărbăţia
Cele mai bune 10 alimente pe care nu le mănânci
Tentaţiile unui bărbat
Un bărbat evoluat
Noile reguli ale masculinităţii
Sursa puterii
Cele şase capcane ale interviului de angajare
Mai laudă-te şi tu
Treci pe viteza de croazieră
Dă frâu liber ambiţiei
Opreşte furia
5 semne că eşti sabotat de computer
Poţi obţine întotdeauna ce vrei
Simplifică

October 29

Unde ai fost, Emile ?

emil-bocAşa era mustrat micul Boc, a cincea şi cea din urmă roată la căruţă din gospodăria lui Ioan şi a Anei, atunci când încălca proprietatea întrucâtva privată a sătenilor din Răchiţele… Dar paznicul neînfricat al gâştelor suporta cu stoicism ocările, considerându-le un antrenament necesar pentru cel ce avea să devină primul pupincurist al ţării şi întâi mergător al istoriei moţiunilor de cenzură aprobate.

Bine, măi Emile… aşa rău ai ajuns ? Apari la Etno TV ?

October 18

Eu mi-am inactivat o mână, el poate inactiva o ţară…

După ce i-am vazut pe Iliescu şi Constantinescu împreună la aceeaşi masă şi după ce am citit asta, mi-am dat seama că paharul s-a umplut prea mult. Mai că mă bate gândul să mă duc la vot.

Explicaţia titlului: Vineri noapte am fost la urgenţă, după ce mi-am secţionat două degete. De aceea, pauză de blog sau chestii scurte până trece.

October 13

Misiune imposibilă…

Ce-ai face dacă ai fi responsabil cu promo-urile la Antena 1 şi următorul tău proiect este anunţarea meciului România-Insulele Feroe? Vorba cuiva… ce cotă or avea feroezii la pariuri? 😀 Scoate Gazeta un DVD dacă obţinem mult dorita victorie?

Titlurile din presă sunt demenţiale.

Şi sunt pe bune!

Derbiul cu Insulele Feroe se disputa cu stadionul plin

Ionuţ Lupescu: “Nu trebuie să ne fie frică de Feroe!”

Pescarii din Insulele Feroe cred în şansa lor

P.S. Fotografia e din Insulele Feroe. (sursa: descopera.ro)

September 24

Praf şi pulbere…

dandesliuParc-aş trăi într-un castel de carne vie şi de oase,
la orice foşnet dureroase de şarpe sau de porumbel.

Am văzut pe TVR 1 un documentar excelent despre deziluzie şi decădere. Dan Deşliu, un poet român care a debutat postbelic prin a proslăvi (cum altfel) martirii comunişti, a continuat prin a conştientiza – şi condamna – regimul aflat la putere (timp în care a fost urmărit, ascultat etc.) şi a sfârşit prin a fi decepţionat de măştile puse de conducătorii revoluţiei asupra stării de fapt existente. Doritor de exil – din corp, din patrie, din timp, s-a pierdut pe vecie în valurile de la Neptun.

Ca un incest neconsumat, tot ce-am trăit mă arde încă.
Meduza pe un colţ de stîncă sub care valurile bat.

Lucia Hossu-Longin nu se dezminte. Produce documentare de intensitatea şi acurateţea celor de la posturile străine.  Păcat că la ora respectivă lumea de uita la ştiri de căcat şi telenovele.

Din turla ultimului gînd, scrutez reptilele blajine
cu ochi de sulf suind în mine încet de cine ştie cînd.

September 23

Una pentru preot, alta pentru profesoara X…

adevarul_da_vinciAzi-dimineaţă, deşi nu ieşisem încă din modulul “orizontal pe pernă”, am purces cu ochii lipiţi să cumpăr pâine şi am trecut şi pe la taraba de ziare să iau Adevărul cu suplimentul frumos editat despre Leonardo da Vinci. Nu de altceva, dar primul număr îl pierdusem, iar asta pare cam singura ocazie de a avea informaţii punctuale în bibliotecă despre un domeniu la care sunt oarecum “tufă”.

Sigur, pot să le achiziţionez şi mai târziu, dar nu asta e problema… Am ajuns în faţa vânzătoarei, dar cu toată aţipeala de la ora aceea matinală (pentru mine), am constatat că privirea ei conspirativă nu rima cu absenţa suspectă a ziarelui cu pricina de pe tarabă. Nu de altceva, dar nici măcar nu fuseseră toate pachetele cu publicaţii despachetate.

“Bine, vă dau, dar numai pentru că vă cunosc.” Apoi, şopteşte către partenerul ei într-ale crimei culturale: “Câte mai sunt? Una e pentru preot, alta pentru doamna profesoară…”

Nu ştiu… trebuia să zic săru mâna şi să las bacşiş ? (n-am făcut-o) Oricum, am înţeles că săptămâna viitoare vor mări tirajul. Deci dacă mă cunoaşte şi mă duc devreme şi mai moare cineva care se abonase la exemplarele de sub tejghea… da, cred că mai am o şansă.