Printul nu se predă, ci inovează…

Numărul din decembrie al revistei Esquire (ediţia americană) conţine elementele virtuale (sunete, video, imagini 3D), realizate cu o tehnologie (din câte am citit, deloc nouă) numită “augmented reality”. Pentru a te bucura de această experienţă, ai nevoie de o cameră web şi un soft dedicat.

Cum credeţi că ar arăta o revistă românească editată cu tehnologia asta ?

Impunerea sărăciei cu duhul ?

afişpresamogulilorAtât de slab la minte şi de greu încercat este considerat poporul român, încât se consideră a fi manipulat întru urmărirea cu ardoare a programelor mogulilor. Televizoarele (inclusiv plasmele) se vând doar cu 2-3 canale disponibile, ziarele se vând selectiv (după faţa de prostănac a cumpărătorului; nicio aluzie aici), iar bietul  om de rând nu are la dispoziţie decât alternativele manele, telenovele şi biserică.

Oameni buni, presa este o afacere. Orice afacere reprezintă interesele unui grup de acţiune, indiferent dacă acesta e format din gunoieri sau poeţi. Iar afaceriştii sunt în general oameni insensibili, indolenţi şi şmecheri. Altfel n-ar mai fi condus o afacere, ar fi scris versuri pentru băutură sau ar fi pierdut vremea pe internet. Noi trebuie să citim mult. Şi “să-i citim”. Să vedem în ce măsură interesele lor corespund cu ale noastre. Nimeni nu vrea binele public, oricât s-ar strădui să ne convingă. Nici eu nu vreau asta. Dar ar trebui să vrem să ne fie cât mai bine şi atunci interesele noastre vor fi convergente în anumite puncte.

Preşedintele se laudă cu faptul că a lăsat presa liberă, deşi ea ar trebui să fie aşa prin definiţie. Şi regretă că ziariştii s-au întors împotriva lui. În toată lumea, presa este mijloc de manipulare, iar fiecare cetăţean, în funcţie de backgroundul său socio-cultural, răspunde mai mult sau mai puţin la respectiva încercare de a-l manipula. Presa provoacă şi exprimă opinii. Dar şeful statului şi acoliţii lui răspund la provocări cu rânjete de cocalar, nu cu atitudine de diplomaţi.

Fotografia alăturată e preluată de pe un blog care susţine la extrema opusă ceea ce condamnă presa aşa-zis “aservită mogulilor”. E o epopee din ciclul istoric  “pupatul în cur a la B1 TV şi Evenimentul Zilei”. Până la urmă, toţi sunt o apă şi-un pământ, nu? Dacă n-aş şti că legendele noastre istorice sunt serios “umflate cu pompa”, mai că aş propune o candidatură a lui Dromichete.

Unde ai fost, Emile ?

emil-bocAşa era mustrat micul Boc, a cincea şi cea din urmă roată la căruţă din gospodăria lui Ioan şi a Anei, atunci când încălca proprietatea întrucâtva privată a sătenilor din Răchiţele… Dar paznicul neînfricat al gâştelor suporta cu stoicism ocările, considerându-le un antrenament necesar pentru cel ce avea să devină primul pupincurist al ţării şi întâi mergător al istoriei moţiunilor de cenzură aprobate.

Bine, măi Emile… aşa rău ai ajuns ? Apari la Etno TV ?

Eu mi-am inactivat o mână, el poate inactiva o ţară…

După ce i-am vazut pe Iliescu şi Constantinescu împreună la aceeaşi masă şi după ce am citit asta, mi-am dat seama că paharul s-a umplut prea mult. Mai că mă bate gândul să mă duc la vot.

Explicaţia titlului: Vineri noapte am fost la urgenţă, după ce mi-am secţionat două degete. De aceea, pauză de blog sau chestii scurte până trece.

Misiune imposibilă…

Ce-ai face dacă ai fi responsabil cu promo-urile la Antena 1 şi următorul tău proiect este anunţarea meciului România-Insulele Feroe? Vorba cuiva… ce cotă or avea feroezii la pariuri? 😀 Scoate Gazeta un DVD dacă obţinem mult dorita victorie?

Titlurile din presă sunt demenţiale.

Şi sunt pe bune!

Derbiul cu Insulele Feroe se disputa cu stadionul plin

Ionuţ Lupescu: “Nu trebuie să ne fie frică de Feroe!”

Pescarii din Insulele Feroe cred în şansa lor

P.S. Fotografia e din Insulele Feroe. (sursa: descopera.ro)

Praf şi pulbere…

dandesliuParc-aş trăi într-un castel de carne vie şi de oase,
la orice foşnet dureroase de şarpe sau de porumbel.

Am văzut pe TVR 1 un documentar excelent despre deziluzie şi decădere. Dan Deşliu, un poet român care a debutat postbelic prin a proslăvi (cum altfel) martirii comunişti, a continuat prin a conştientiza – şi condamna – regimul aflat la putere (timp în care a fost urmărit, ascultat etc.) şi a sfârşit prin a fi decepţionat de măştile puse de conducătorii revoluţiei asupra stării de fapt existente. Doritor de exil – din corp, din patrie, din timp, s-a pierdut pe vecie în valurile de la Neptun.

Ca un incest neconsumat, tot ce-am trăit mă arde încă.
Meduza pe un colţ de stîncă sub care valurile bat.

Lucia Hossu-Longin nu se dezminte. Produce documentare de intensitatea şi acurateţea celor de la posturile străine.  Păcat că la ora respectivă lumea de uita la ştiri de căcat şi telenovele.

Din turla ultimului gînd, scrutez reptilele blajine
cu ochi de sulf suind în mine încet de cine ştie cînd.

Una pentru preot, alta pentru profesoara X…

adevarul_da_vinciAzi-dimineaţă, deşi nu ieşisem încă din modulul “orizontal pe pernă”, am purces cu ochii lipiţi să cumpăr pâine şi am trecut şi pe la taraba de ziare să iau Adevărul cu suplimentul frumos editat despre Leonardo da Vinci. Nu de altceva, dar primul număr îl pierdusem, iar asta pare cam singura ocazie de a avea informaţii punctuale în bibliotecă despre un domeniu la care sunt oarecum “tufă”.

Sigur, pot să le achiziţionez şi mai târziu, dar nu asta e problema… Am ajuns în faţa vânzătoarei, dar cu toată aţipeala de la ora aceea matinală (pentru mine), am constatat că privirea ei conspirativă nu rima cu absenţa suspectă a ziarelui cu pricina de pe tarabă. Nu de altceva, dar nici măcar nu fuseseră toate pachetele cu publicaţii despachetate.

“Bine, vă dau, dar numai pentru că vă cunosc.” Apoi, şopteşte către partenerul ei într-ale crimei culturale: “Câte mai sunt? Una e pentru preot, alta pentru doamna profesoară…”

Nu ştiu… trebuia să zic săru mâna şi să las bacşiş ? (n-am făcut-o) Oricum, am înţeles că săptămâna viitoare vor mări tirajul. Deci dacă mă cunoaşte şi mă duc devreme şi mai moare cineva care se abonase la exemplarele de sub tejghea… da, cred că mai am o şansă.

Dacă nu ştiaţi de ce sunt probleme la cabanele din Făgăraş…

…vă spun eu. Pentru că oamenii aia blocaţi au urcat de fapt cu maşina la cabana (numai scriind fraza asta şi mi se pare penibil) şi nu mai pot sa-si puna fundurile in jeepuri si sa coboare pe drumul forestier. Probabil n-au auzit de bocanci, rucsaci şi alte echipamente specifice.
Bă, dacă v-aţi dus acolo numai ca să vă daţi mari că aţi urcat la Negoiu, marş pe Valea Prahovei, unde o să vă cadă muntele în cap de atâtea defrişări pentru vile şi drumuri !

UPDATE: Mi s-a atras atenţia că drumul forestier nu merge până la cabană şi că maşinile erau undeva jos. Dar şi în cazul ăsta, tot nu văd care-i problema. Mai stai o zi-două pe creste şi îmbuteliezi creierul cu oxigen. Să-ţi ajungă măcar până faci cale întoarsă la oraş. Plus că înveţi să te duci şi tu la munte cu trenul.

UPDATE 2: Am văzut că turiştii s-au distrat de minune. Fraieri aia care au stat “cu sufletul la gură” la televizor. Mai bine făceau o plimbare în parc, pe lângă frunzele ude.

Uitaţi şi o melodie să aveţi pe drum.