July 8

De la Florian Pittiş citire…

Nu vă mai lăsaţi constrânşi de nimeni şi de nimic. Nici de vremuri, nici de oameni. Fără ură, fără regrete şi resentimente, mergeţi înainte ca şi cum timpul n-ar exista. Eliberaţi-vă de tot şi de toate, cu gândul că trebuie să trăiţi pentru şi în adevăr. Căci doar adevărul vă va face liberi. Şi, numai liberi fiind, veţi putea atinge în viaţă fericirea. În rest, prieteni, nu uitaţi că-n curtea şcolii, sub nuc, seară, se strâng tinerii pletoşi şi cântă la chitară.

June 28

Curs de falsă generalizare

Mai caut şi eu pe net, ca tot omul. Şi aflu că a existat o delegaţie chineză, care,  în trecere fiind prin ţărişoara noastră, a deplâns în mod oficial pierderea marelui maestru Gheorghe Dinică. Cu primarul Onţanu alături and shit… Dar responsabilii cu agregatoarele de ştiri n-au pierdut ocazia de a metamorfoza ţânţarul în armăsar. Şi uite aşa, am aflat că maestrul a avut miliarde de simpatizanţi.

Voi, copii, să nu faceţi ca ei. Asta dacă treceţi de “Iorgu de la Sadagura”. (Responsabilii cu bacalaureatul mi-au amintit şi în acest an că n-am învăţat nimic la şcoală. :D)

June 23

Bătaia e ruptă din rai, politica nu contează…

Românii nu s-au lăsat impresionaţi de cele trei greşeli majore ale lui Geoană (dacă nu punem la socoteală şi persoana lui, desigur… :D): încheierea pactului cu PNL la Timişoara, vizita nocturnă la Vântu şi prestaţia penibilă de la ultima dezbatere prezidenţială.

Nu, se hotărâseră deja după ce l-au văzut pe Băsescu trăgând un pumn unui copil. Şi-au spus, probabil, că seamănă cu un tată dur care poate struni poporul, nu ?

Detalii aici. Courtesy of Turambar, the master of the polls…

P.S. Bine, ce pretenţii să ai de la o naţiune care conţine asemenea exemplare ?

June 19

Mai puţină lumină pe lume…

…da, a murit şi Jose Saramago.

“Numai o neagră ironie ar susţine că cineva este cu adevărat binevenit pe lumea asta, ceea ce nu contrazice evidenţa că unii o duc în ea cum nu se poate mai bine.” Istoria asediului Lisabonei

“Timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim şi dăm înapoi la ordinele lui, greşeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară. (…) Aşa e viaţa, e în mare parte făcută din lucruri care se termină, dar şi din lucruri care încep.” Peştera

“A muri este, la urma urmelor, cel mai obişnuit şi normal lucru din viaţă, un fapt de pură rutină, episod al interminabilei moşteniri din tată-n fiu, cel puţin de la Adam şi Eva.” Intermitenţele morţii

“În adâncul nostru este ceva care n-are nume, acest ceva suntem.” Eseu despre orbire

Din respect pentru marele autor, n-am citat decât din ce am citit. Mai sunt câteva volume care aşteaptă să fie trase de pe raftul bibliotecii. De data asta, sunt obligat să le citesc sub povara dispariţiei sale…

June 16

Două poveşti cu comici…

A fost odată ca niciodată un actor de comedie islandez, pe numele său Jon Gnarr, care s-a hotărât în urmă cu şase luni să înfiinţeze “Cel mai bun partid” şi să candideze pentru primăria din Reykjavik. Printre promisiuni, se numără aducerea unui urs polar la zoo şi construirea unui Disneyland la aeroportul din capitala Islandei. Oamenii, sătui de politicienii şi bancherii care i-au adus în sapă de lemn, i-au acordat 34,7% din voturi (echivalente cu victoria) şi 6 locuri în consiliul municipal. Printre candidaţii partidului se numără un fost membru al formației de rock alternativ Sugarcubes, o casnică şi un arhitect.

Ceva mai la vest,cântăreaţa şi actriţa Carla Zilbersmith, are un ultim “stand-up”, dincolo de moarte. A fost răpusă de scleroza laterală amiotrofică. Sau “boala Lou Gehrig”, după numele unui jucător de baseball, motiv pentru care Carla a declarat: “Urăsc baseball-ul. N-aş putea să am o boală de baschetbalist ?”