De la un nefumător citire…

Subiectiv vorbind, eu sunt nefumător prin alianţă. Nefericirea se datorează unei ţevi de gaze care mi-a curbat iremediabil septul şi, în lipsa unei operaţii, m-a condamnat doar să încerc ţigările, nu şi să le cad pradă. Plămânii mei sunt, însă, monumente de rezistenţă în camere cu fumători, indiferent dacă aceştia s-au numit părinţi, prieteni, colegi de serviciu sau soţie…

Prin urmare, nu pot să judec obiectiv oportunitatea unei asemenea propuneri legislative. Dar aş putea să sugerez niscaiva îmbunătăţiri, printre care se numără coborârea automată la prima staţie a călătorilor din transportul comun care put de-ţi mută nasul, taxarea suplimentară a băşinilor umane, precum şi noxelor auto, precum şi instituirea unui impozit anual pe prostie, mai ales pentru cei care-şi închipuie că interzicerea fumatului în anumite locuri va scădea vânzările şi consumul de ţigări şi, implicit, nivelul sumelor colectate de la companiile producătoare.

Şi ce-ar fi să interzicem şi ferestrele non-termopan, pe motiv că nu izolează complet locuinţa ?

De la un conservator moderat în ale cititului…

Din când în când, ador să dau o lovitură bugetului de familie, hoinărind la nesfârşit printre rafturi pentru a frunzări şi a alege obiecte paralelipipedice cu acoperăminte felurite şi pagini numerotate. Îmi place mirosul de hârtie proaspătă de la prima lectură, care contrastează puternic cu tratamentul de esenţă arheologică pe care îl aplici hârtiei încă necitite. Şi urăsc din suflet timpul obiectiv, acest “foc în care ardem”, care are nefericita tendinţă de a se contracta tocmai în momentele când vrei să te pierzi cu totul în lumea între coperţi.

Deşi recunosc superioritatea echipamentelor electronice, în ceea ce priveşte volumul şi accesibilitatea, am rezervele mele cu privire la cititul îndelungat pe un dispozitiv artificial, fie numai şi pentru faptul că nu voi simţi aceeaşi satisfacţie când îl voi ţine în braţe.

Totuşi, pentru cei dintre voi care doriţi să treceţi în noua eră a cititului, eMag a adus în România eBook Reader-ul Kindle, în două variante. Cred că cea mai puţin costisitoare (699 lei) e şi cea mai potrivită pentru un cititor de modă veche ce are nevoie de o nouă provocare. Memoria internă este de 4 GB , iar utilizatorii pot stoca peste 3.500 de cărţi. Formatele suportate sunt DOC, DOCX, PDF, HTML, TXT, RTF, JPEG, GIF, PNG, BMP, PRC şi MOBI, iar bateria are o autonomie de 10 zile cu wireless-ul activat şi o lună cu el oprit. În plus, aveţi la dispoziţie milioane de cărţi gratuite (prin intermediul Kindle Store, Internet Archive, Project Gutenberg, ManyBooks).

Şi, da… Poţi citi şi la soare. Cine ştie… poate o să mă conving şi eu, într-un final. Mai ales că am “prostul obicei” de a începe mai multe cărţi odată.

Cum protestează românul…

Cum ştie el mai bine: făcând spam la greu, iniţiând o campanie pe net pentru ca oamenii să dea “like” şi să pună feţe zâmbitoare… şi alimentând dinainte maşina, ca să aibă benzină în rezervor cât protestează. Mă mir că n-au făcut campania în noaptea de Revelion.

Eu sunt de aceeaşi părere ca întotdeauna, valabilă şi pentru mâncare, haine şi alte alea: cheltuieşti cât îţi permiţi şi nu faci credit să-ţi iei SUV sau plasmă dacă nu eşti în stare să cumperi mai mult de doi crenvurşti. Dacă e rost de ceva mers pe jos, cu plăcere.

Poate că ar trebui să începem anul…

…prin a ne întreba de ce stăm pe loc de 30 de ani. Ce ne-a lipsit: spiritul de întreprinzător ? disciplina de muncă şi viaţă ? un set de valori morale ? sau o educaţie corespunzătoare ?

Graficul la care duce linkul de mai sus arată durata de viaţă şi venitul ţărilor de pe întreaga planetă. Selectaţi “România” în lista din dreapta şi veţi vedea cum a decurs “călătoria” noastră din ultimii două sute de ani. Un film explicativ aveţi aici.

Ce am “căutat” şi am “vizionat” în 2010…

Cărturarii vremii noastre, Google şi YouTube, au decis asupra unui rezumat pentru posteritate: criza economică, şomaj, criza politică din Thailanda, genomul sintetic, primul transplant de faţă, Large Hadron Collider, Staţia Spaţială Internaţională, Burj Khalifa, pata de petrol din Golful Mexic, inundaţiile din Pakistan, cutremurele din China şi Haiti, prima femeie-preşedinte în Costa Rica, expoziţia din Shanghai, J.D. Salinger, Dennis Hopper (eu l-aş fi pus şi pe Saramago), Lech Kaczynski, Leslie Nielsen, Gary Coleman, victoria Spaniei la mondiale, vuvuzela, Justin Bieber (WTF?), eliberarea minerilor din Chile, wikileaks, eyjafjallajokull, iphone 4, liu xiaobo…

Dacă vă place melodia de pe fundal, o găsiţi aici.

Da, sunt un dobitoc…

Atât de pervers au încărcat românii semantica acestui cuvânt, încât au ajuns să-l facă sinonim pentru adjectivul “idiot”, dar şi pentru substantivul “animal”. De aceea, au ajuns prezentatorii TV de mâna a cinşpea să-l folosească când li se scoală pentru a caracteriza persoane care se împotrivesc “credinţei strămoşeşti”, care consideră că ateii sunt la fel ca animalele şi că acestea din urmă n-au voie în rai…

Pe această cale, doresc să-i urez veşnicie fericită între îngeri, lapte şi miere, la sânul lui Petre Ţuţea… Eu o voi petrece ceva mai jos, alături de animalele a căror singură greşeală în istoria planetei a fost că s-au asociat cu această fiinţă abjectă, oportunistă şi incapabilă de iubire dezinteresată care este omul.

P.S. Fraiere, vezi că îl cheamă Hawking, nu Hawkins… Scuze, am uitat că voi sunteţi la televiziunea aia care comemorează morţii cu pozele viilor