Ţara asta dă cu o mână… mâna care poartă securea

Chiar părea al dracului de interesant. Chiar îmi construisem o ipoteză care să-mi susţină decizia. Dar s-a retras. N-avea nicio şansă între un candidat cu piţipoance, unul cu inteligenţă inferioară, unul mai duios decât o floare, unul cu şef de campanie manelist şi doi expulzaţi de la spitalul de nebuni. Undeva, scria că România a mai pierdut o şansă. Poate, dar a mai câştigat timp să facă nişte comisioane pe spinarea proştilor…

Chiar nu ştiu cu cine să votez. Poate cu Remus Cernea, dacă nu se retrage. Măcar ăsta nu se linge cu popii. Sau poate stau acasă, că-mi ajunge câte speranţe am investit din noiembrie ’96 încoace…

“Chiriaşii istoriei sunt la locul lor, neclintiţi.”

Nu mergeţi după camionul circarilor…

Americanii îi spun “the bandwagon effect” şi-l folosesc cu succes în confruntări electorale, publicitate şi în tot ce în seamnă showbiz. Conceptul este următorul: “Dacă toţi cred asta, atunci aşa trebuie să fie”.

În absolut toate sondajele, indiferent de scandalurile de peste an, candidaţii principalelor trei partide din România deţin 75% din voturile exprimate.

“Nothing can so alienate a voter from the political system as backing a winning candidate.” Mark B. Cohen

Tendinţa oamenilor este de a adopta în aparenţă valorile stabilite de majoritate (asta dacă nu intră în “spirala tăcerii“).

Cele 75 de procente nu reprezintă nimic, în condiţiile în care absenteismul e enorm. Chiar şi în cazul fericit în care vor vota jumătate dintre alegători, va însemna că trei (3!) oameni strâng doar 37,5% din voturi. Ce se întâmplă cu celelalte 62,5% ?

“If God had wanted us to vote, he would have given us candidates.” Jay Leno

Nu am exprimat niciodată opinii politice făţişe pe acest blog (au fost mai degrabă nişte intervenţii “contra”), dar nu mai pot continua să n-o fac. Nu mai suport bălăcăreala, manelizarea, prostirea în faţă din partea guvernanţilor. Până şi rostirea cuvântului “schimbare” s-a perimat, ce să mai vorbim de conceptul în sine. Nu de schimbare avem nevoie, ci de acţiune. Oricum, în orice direcţie.

Vecini care-şi duc pensia de pe o zi pe alta şi care ne-au secat la cap cu Iliescu. Părinţi care sunt convinşi că în comunism era mai bine şi care-l apreciază pe Năstase. Colegi şi prieteni care până mai ieri îl votau pe Băsescu. Oameni care n-au mai fost la urne de ani de zile. Toţi  mi-au spus deja că vor vota. Cu altcineva.

“Democracy is being allowed to vote for the candidate you dislike least.” Robert Byrne

Nu ştiu dacă România se va scutura de acest marasm care ne-a cuprins pe toţi. E foarte posibil să nu se întâmple nimic. A doua zi, vom reveni la scandal, la lenevit, la plânsul grevist pe umărul televiziunilor, aruncând în treacăt o flegmă pe colecţia de cărţi pe care ne-am luat-o cu ziarul ca să moară vecinul de ciudă…

Am avantajul că nu mă mai surprinde nimic. Şi că (aproape) nimic nu mă mai poate deziluziona. Am dezavantajul că, pentru prima dată în viaţă, mă amăgesc cu impresia că voi vota mai mult “pentru” decât “contra”.

“If I were told that what I shall write will be read in twenty years by the children of today and that they will weep and smile over it and will fall in love with life, I would devote all my life and all my strengths to it.” Lev Tolstoi

La noi s-a manelizat şi muzica hip-hop…

puya mafia

Puya s-a convins că în Balcani se scot bani cu târfe care dau din fund pe ritmuri dance, voci prelucrate şi refrene insipide în engleză. Iar BUG Mafia vinde CD cu 8 lei (+gsp), înecându-se definitiv în rahatul început odată cu colaborarea cu Loredana.

Deh, ce să te aştepţi de la o ţară care premiază piesa asta (decentă, nu zic) la categoria rock?

Eu rămân cu Cheloo şi Ombladon. Material bun de ascultat atunci când îţi vine să-ţi bagi ceva în ţara asta.

Scrisoare către unul dintre aleşii noştri…

breazaStimate domnule primar Nicolae Ferăstrăeru,

În calitatea mea de compatriot al alegătorului care v-a tras la răspundere (ce tupeu, dom’le!) pentru faptul că n-aţi reuşit să asfaltaţi o stradă şi care a mai făcut şi fotografii pocinogului, doresc să vă informez că dumneavoastră vă aflaţi în poziţia actuală datorită tuşului irosit de domnia lui.

Sunt convins că faceţi foarte multe lucruri, unele dintre ele de-a dreptul ezoterice şi de neînţeles pentru cetăţenii pe care-i păstoriţi.  Printre acestea se numără, desigur, şi răspunsurile elegante la notificările lor.

Permiteţi-mi totuşi să vă recomand angajarea unei persoane de încredere, care să va redacteze adresele. Las deoparte remarca legată de denumirea Programului Operaţional Regional (prin care totuşi finanţaţi nişte proiecte importante, când nu scrieţi epistole alegătorilor).  Se simte nevoie unui om care să nu lase pauze inutile printre ghilimele şi virgule, care să ştie unde să plaseze semnele de punctuaţie (mare atenţie cu propoziţiile intercalate) şi care, în general, să dea o nota de profesionalism textului.

Pentru că altfel nu mai putem degusta miştoul rezident în adâncurile frazei.

Al dv., proaspăt călător pe Riviera Franceză…

Dacă nu ştiaţi despre ce e vorba, citiţi aici.

foto cotidianul.ro

Dacă nu ştiaţi de ce sunt probleme la cabanele din Făgăraş…

…vă spun eu. Pentru că oamenii aia blocaţi au urcat de fapt cu maşina la cabana (numai scriind fraza asta şi mi se pare penibil) şi nu mai pot sa-si puna fundurile in jeepuri si sa coboare pe drumul forestier. Probabil n-au auzit de bocanci, rucsaci şi alte echipamente specifice.
Bă, dacă v-aţi dus acolo numai ca să vă daţi mari că aţi urcat la Negoiu, marş pe Valea Prahovei, unde o să vă cadă muntele în cap de atâtea defrişări pentru vile şi drumuri !

UPDATE: Mi s-a atras atenţia că drumul forestier nu merge până la cabană şi că maşinile erau undeva jos. Dar şi în cazul ăsta, tot nu văd care-i problema. Mai stai o zi-două pe creste şi îmbuteliezi creierul cu oxigen. Să-ţi ajungă măcar până faci cale întoarsă la oraş. Plus că înveţi să te duci şi tu la munte cu trenul.

UPDATE 2: Am văzut că turiştii s-au distrat de minune. Fraieri aia care au stat “cu sufletul la gură” la televizor. Mai bine făceau o plimbare în parc, pe lângă frunzele ude.

Uitaţi şi o melodie să aveţi pe drum.

Text de furie cumpătată…

Bineînţeles. Nici motivul pentru care fac numărătoare inversă muzicală pe blog n-a scăpat de scrutinul societăţii.

De ce faceţi asta pe fugă ? Pare ceva făcut din interes. Pentru că, indiferent cum am face-o, rezultatul e acelaşi. Viteza e dată doar de necesitatea împlinirii unui vis.  Da, puteţi să-i spuneţi interes. E mai cinstit să ai interese în viaţă, decât să le distrugi pe ale altora.

De ce faceţi asta într-o zi de joi ? Pentru că atunci am fost programaţi. (Dacă se putea, o făceam a doua zi după depunerea actelor). Pentru că n-are rost să încurcăm sâmbăta unor tradiţionalişti.

De ce nu faceţi petrecere ? Pentru că n-avem chef de aşa ceva. Ştim că ne aflăm în mijlocul unui popor care şi-o trage la mănăstire şi petrece cu mici lângă morminte, dar când îţi ţâţâie fundul că vrei casă, n-ai chef să petreci. Oricum, sfatul nostru e să vă aşteptaţi la o noapte în bar, cu rock’n’roll. Fără costume apretate şi muzică lăutărească.

De ce nu respectaţi importanţa momentului ? Nu negăm importanţa tradiţiilor, dar avem “prostul obicei” de a trăi în aşa fel încât să ne placă. Faptul că veniţi la cununie nu înseamnă nimic dacă uitaţi de noi după aceea. Ştiţi cum e, ce rost are să faci o nuntă fastuoasă, cu jurăminte nemaiuzite de iubire, dacă a doua zi îţi baţi nevasta ?

Mai erau şi alte întrebări, dar sunt prea furios ca să fiu mai puţin sec de atât. Totuşi, nimeni nu ne-a întrebat: BĂ, DA VOI VĂ IUBIŢI ?

P.S. Vio a primit un mesaj pe YM: “Deci v-aţi hotărât să vă uniţi destinele”. Răspunsul a fost pe măsură: “Destinele ni le-am unit de multă vreme. Acum semnăm doar actul necesar celorlalţi să-şi confirme că e adevărat.”

http://cristianpavel78.wordpress.com/2009/05/22/au-mai-ramas-6-zile/

La o bere, cu un idealist…

Eu chiar am reuşit să-mi construiesc “o Românie personală”. Nu ştiu dacă e cea teoretizată de Paler, care pornea de la premisa că destinul său se rezumă la faptul că a avut o mamă şi un tată. Pentru că părinţii mei, prietenii mei, colegii mei, vecinii mei nu fac parte din “România mea” decât în punctele în care trebuie să cochetez cu politeţea, cu asigurarea celor necesare traiului sau cu obţinerea unor hârtii oficiale.

“România mea personală” nu presupune praf şi zgomot pe şosele, nici transpiraţie în autobuz, nici linguşirea şefului, implorarea părinţilor sau mituirea doctorului şi funcţionarului public. Nu presupune nunţi cu manele, cerşeli de la prieteni sau favoruri pentru directoarea şcolii, învăţătoare sau dirigintă. În “România mea personală”, mă adresez direct şi pe faţă, respect femeia pe care o iubesc şi nu-mi umilesc copilul.

Fac parte din acele conştiinţe izolate care, în loc să depună actele de emigrare, au emigrat în propriul lor exil mental. Acolo unde procentul de parcuri, de oxigen, de curăţenie, de bun simţ, de profesionalism, de mândrie e mai mare decât cel al prostiei, incompetenţei şi mitocăniei. Acolo unde lumea încă mai crede în dragoste, ca într-o speţă mărginaşă a unei societăţi care n-a făcut decât să banalizeze şi monetizeze orice încercare de patimă.

Dacă se va întâmpla ca toţi cei cu “Românii personale” să iasă la suprafaţă şi să impregneze definitiv mentalul colectiv, “România reală” va respira din nou.

De ce te-ai duce în 2009 la un concert Michael Jackson ?

OK, omul e o legendă. Şi eu am fost la unul dintre cele două concerte pe care le-a susţinut la noi. Dar nu vi s-ar părea ciudat să mergi acum la un concert de-al lui, indiferent dacă ai fost sau încă eşti fan ? Pentru cei mai “bătrâni” ar fi o dezamăgire, iar pentru cei tineri o curiozitate de factură grotescă.

E drept că biletele se vând ca pâinea caldă. Şi că starul vrea să intre pe scenă călare pe un elefant. Cine-ar vrea să dea sute de lire ca să vadă asta, în afară de contabilul lui Michael Jackson ?

Dar dacă există doritori de bilete, încercaţi aici.

P.S. Normal că avem şi video. E unul dintre puţinele cântece marca MJ care îmi plac. Probabil, chitara e de vină 😀

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7Hg-IRZk4D0]