January 26

După 20 de ani, tot sculeri-matriţeri ne visăm…

secera-si-ciocanulAcum 20 de ani, îl sărbătoream ultima oară pe “cel mai iubit fiu al poporului”. La aniversare, sindicaliştii ne propun să retezăm aripile artiştilor, arhitecţilor, scriitorilor, traducătorilor şi a multor altora care îşi câştigă existenţa din cuvânt şi idee, din creier şi inimă, nu din rindea şi ciocan.

Nu că am folosi noi foarte mult uneltele astea. Nu, noi propunem să crească pensiile şi, în general, numărul de asistaţi sociali, că aşa scăpăm de criză. Şi dacă eşti necăsătorit (presupun că nu se pune concubinajul, pentru că, de facto, suntem stat creştin, nu laic precum scrie în constituţie) sau dacă soţia ta câştigă mai mult, adio slujbă de la stat.

Eliminaţi-i pe cei care gândesc în plus, nu pe cei care nici nu gândesc, nici nu muncesc. Cu siguranţă aşa veţi revigora economia. Între timp, eu mă gândesc serios să-mi fac o echipă de câini…

P.S. Presa ne “răsfaţă” şi cu două veşti bune: o scoatere la vânzare şi o pomană. Noroc că nu mai cred pe nimeni…

January 20

Ţara tuturor urmăriţilor…

big-brother-posterConstat cu ceva stupoare (disimulată pe sistemul “la câte se petrec în ţara asta”), că România reuşeşte încă o dată să facă istorie, reunind sub aceleaşi auspicii (ce cuvânt “greu”, demn de epoca Securităţii…) “fratele invizibil” al lui Orwell şi dumnezeul invizibil cu apucături apocaliptice al religiei.

În data de 18 noiembrie 2008, Parlamentul a adoptat legea nr.298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice, care permite acestora din urmă să stocheze informaţii despre utilizatorii respectivelor servicii. În registru tragic, we’re fucked up. Se creează un precedent periculos, pentru că riscul nu se referă doar la eventualele “scurgeri de informaţii”, ci şi la persoanele mai mult decât binevoitoare care pot exploata această lege. Mă refer la procurori care nu şi-au făcut norma, la furnizori cu apucături de spammeri şi aşa mai departe…

În registru comic, vor constata probabil că sunt somnambul (pentru că-mi deconectez Internetul la ora 2 noaptea), că sunt workaholic sau gamer înrăit (pentru că sunt conectat vreo 16 ore pe zi) şi, nu în ultimul rând, antisocial, de vreme ce nu dau sms-uri decât de Paşte şi de Crăciun/Revelion. Apropo, băieţi, mama mă sună odată la două zile şi la ore relativ diferite, pe baza unui algoritm secret înscris adânc în codul nostru genetic.

În realitate, legea interzice accesul la conţinut, aşa că v-aţi panicat degeaba…

barcode 666Toată chestia asta vine după delirul ortodox declanşat de introducerea paşapoartelor cu date biometrice. (Sincer, mi-a plăcut partea în care credincioşii trebuie să aleagă de bună voie să moară. Dacă ei îşi doresc asta, cine sunt eu să mă împotrivesc ?) Sigur că e o chestie făcută pe repezeală, ca să mai pupăm o dată poala UE. (Vedeţi, ştiu şi expresii “bisericeşti” 😀 ). La fel cum a fost şi taxa de mediu şi vaccinul anti-HPV şi multe altele în “Românica”. Dar e chiar o strategie greşită să se cantoneze în chestia asta cu semnul fiarei. De când lumea şi pământul, cei care au controlul îi însemnează pe ceilalţi, de la arderea cu fierul roşu, până la alocarea unui IP. Chestia asta cu folosirea religiei ca explicaţie pentru tot ce ni se năzare nouă, ca civilizaţie, a atins pragul absurdului. (Dacă nu mă credeţi, vizitaţi site-ul ăsta.)

Prin urmare, Big Brother există. La români, el este deopotrivă ateu şi credincios, bun şi rău (intenţionat). Dar nu cred că va fi o problemă. Românii chiar îşi doresc aşa ceva, spun studiile de specialitate.

January 13

Cantitate şi formă, în loc de calitate şi fond

03012009110 Chestia din stânga stă scrisă pe dosul unei foi de hârtie, care descrie, în termeni seci, sarcinile pe care le are de îndeplinit femeia de serviciu a blocului nostru. Se vede treaba că ea nu-şi merită salariul (destul de mare, în opinia unora) decât dacă munceşte un număr de ore, nu dacă spală cu succes liftul plin de scuipat sau dacă eliberează în mod regulat pubelele blocate de nesimţiţi.

Pentru că românii n-au aflat încă faptul că nu contează câte ore lucrezi, ci cât de eficient foloseşti timpul respectiv.

Până vom face asta, rămânem recordmeni mondiali la frecat menta şi semnat condica.


January 4

Ridicolul religiei hrăneşte monştrii…

Noi suntem între două sarmale şi un caltaboş. Americanii sunt între doi preşedinţi. Uniunea Europeană e între mai mulţi. Palestinienii sunt prinşi între terorişti şi israelieni.

Noi toţi, prinşi într-un imens şi prostesc joc de putere mascat sub religie. După chipul şi asemănarea noastră de animale imbecile.

(Aşa mă simt eu la 2 noaptea, urmărind BBC pe TV şi “Religulous” pe GoogleVideo.)

Puteţi urmări şi voi “Religulous” (fie apăsând pe link, fie la sfârşitul acestui text). Bill Maher, gazda documentarului, este de multe ori sarcastic şi nelalocul lui, dar are marele avantaj că ne prezintă personaje interesante: camionagii care şi-au făcut “capelă”, pastori care susţin că Cel de Sus îndeamnă la strângerea de averi sau care au fost homosexuali şi au devenit heterosexuali pentru a izgoni păcatul, oameni de ştiinţă sau preoţi “nebunatici” din Vatican, oameni care fac parcuri de distracţii cu răstigniri, muzee ale creaţiei şi chiar pe Iisus însuşi. Intervievaţii sunt creştini, arabi, evrei. “Minunat” a fost olandezul care a găsit revelaţii în fumatul drogurilor. 😀 Un univers ridicol, plin de oameni needucaţi (în sens moral) şi, din păcate, extrem de periculoşi.

[googlevideo=http://video.google.com/videoplay?docid=-1839369108234002661&ei=RttfSa2nG5P2iALInfGPBg&q=Religulous&dur=3]

December 19

Încă un sfârşit de istorie…

E ultima zi din anul acesta petrecută la serviciu. (Vorba vine, că deh… omul întreprinzător mai are şi altele pe cap.) Ca de obicei, în ultima lună, în ultimul an şi în ultima viaţă… am ignorat prea mult blogul ăsta. Probabil că una dintre rezoluţiile mele pentru anul viitor va fi să scriu mai mult, mai constant, mai original şi… mai relaxat.

Deocamdată, asist la spectacolul grotesc al zorilor noii guvernări, la aglomeraţia tâmpă care a cuprins oraşul… Şi la mirosul de pivniţă pe care-l degajă plimbarea râncedă a picăturilor de bură pe asfalturi şi ziduri, ca o sentinţă pentru un popor care acum 19 ani a crezut că va renaşte dintr-un plânset şi a sfârşit prin a se cocârja în ridicol.

“Suntem o ţară de oameni singuri. Nici măcar nefericiţii nu sunt solidari între ei.” Octavian Paler

March 4

Suntem asa cum suntem…

neneablog.jpgSuntem in stare sa ne invatam copii ca daca nu-si fac cruce cand trec pe langa biserica, vor fi calcati de masina. Dar nici macar divinitatea n-o mai respectam, caci o transformam in comerciant de indulgente. Desigur, unii mai au puterea sa fie ironici. Sau imbecili ai publicitatii.

Suntem in stare sa necinstim un act de donatie catre niste oameni cu probleme pentru a profita din plin din viitoare afaceri imobiliare.

In sfarsit, suntem in stare sa platim unui om 20 000 euro ca sa vina sa ne promoveze tara, dar nu-l lasam sa-si faca treaba, pentru ca ne e frica de ce-ar putea intalni. Intr-un final, documentarul tot prost a iesit pentru noi… pentru ca a surprins exact ce trebuia.

Ce-ar fi putut sa surprinda ? Asa arata Romania de la stiri, Romania de pe strada, Romania din bloc. Tara in care exista oameni care put de prostie sau put de-a binelea, care se tarasc de-a busilea spre manastiri sau spre putere…

November 8

Moartea pasiunii…

93096_pic.jpgAstazi, lumea a ocolit ostentativ stadionul. Nu s-a putut desprinde de imaginea aceea ticaloasa care a incercat sa construiasca superioritate pe un morman de neputinta. Nimicul a inceput sa imbrace forme hidoase si sa fie cronometrat in ceasurile de aur ale patronului si in vorbele mari ale jucatorilor.

Maine va fi putin mai cald. Oamenii se vor retrage la jocurile de societate, adica se vor inghesui din nou in traficul vietii. Nu foarte tristi si suparati, ci doar neputinciosi. Vor umbla la cutiile garnisite cu naftalina pentru a privi cotoare de bilete de la meciurile de demult si vor lasa o lacrima profesionist rotunjita sa le manjeasca putin amintirea.