Mai puţină lumină pe lume…

…da, a murit şi Jose Saramago.

“Numai o neagră ironie ar susţine că cineva este cu adevărat binevenit pe lumea asta, ceea ce nu contrazice evidenţa că unii o duc în ea cum nu se poate mai bine.” Istoria asediului Lisabonei

“Timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim şi dăm înapoi la ordinele lui, greşeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară. (…) Aşa e viaţa, e în mare parte făcută din lucruri care se termină, dar şi din lucruri care încep.” Peştera

“A muri este, la urma urmelor, cel mai obişnuit şi normal lucru din viaţă, un fapt de pură rutină, episod al interminabilei moşteniri din tată-n fiu, cel puţin de la Adam şi Eva.” Intermitenţele morţii

“În adâncul nostru este ceva care n-are nume, acest ceva suntem.” Eseu despre orbire

Din respect pentru marele autor, n-am citat decât din ce am citit. Mai sunt câteva volume care aşteaptă să fie trase de pe raftul bibliotecii. De data asta, sunt obligat să le citesc sub povara dispariţiei sale…

În aşteptarea înălţării din tribună…

“Când tribunele noului stadion vor fi terminate, vor exista poate şi oameni dornici să le umple, gata să se înalţe sau să se scufunde împreună cu echipa ţării lor.” De aici

Eu ştiu ce înseamnă să te scufunzi pe un stadion. Am făcut-o de cel puţin două ori, atunci când, biciuit de ploi mărunte, am asistat neputincios la înfrângerile cu Slovenia şi Norvegia, de la începutul acestui secol. (Cu Slovenia a fost egal, dar per total a ieşit înfrângere.) De atunci, m-am făcut nevăzut de pe stadioane. Odată cu Hagi. Odată cu truda din teren.

La doi paşi de mine, se construieşte Stadionul pe care sper să mă ridic cândva din scufundare. La mii de kilometri, începe al treilea mondial consecutiv fără noi.

Notre respect, Rangers…

unirea-rangers 4-1Unde aţi mai întâlnit echipă de fotbal la noi care să primeasca gol în minutul 2 şi să întoarcă meciul ?

Când am mai reuşit noi să avem posesie, să dominăm tot meciul şi să marcăm din toate şuturile pe poartă ?

Apropo, ştie cineva cum îl cheamă pe patronul echipei Unirea Urziceni şi ce a făcut el azi ?

Eu nu sunt decât prelungirea unei spirit…

Spiritul zilei de azi a călătorit cu folos în timp. A urmărit pe viu bătălia de la Gaugamela (1 octombrie 331 î.Hr.), când Alexandru Macedon l-a învins fără drept de apel pe Darius al III-lea al Persiei. A fost martorul tăcut al lansării celui mai celebru automobil din istorie, Ford Model T (1 octombrie 1908), care ne-a dat posibilitatea să ne exersăm calităţile de şoferi şi să blocăm în trafic o planetă întreabă. Apoi, s-a insinuat în naşterea sub o stea norocoasă (1 octombrie 1935)  a celei ce avea să devină guvernanta din “Sunetul muzicii”.

Să-i fim, aşadar, profund recunoscători că, în anul de graţie 1978, s-a oprit şi deasupra cerului de toamnă din Bărăgan, pentru a-şi lăsa o nouă amprentă asupra istoriei…

Bonus: la romani, luna octombrie era a opta, deci pot spune că sunt un fel de augustus, nu ? 😀

Nu, n-am uitat de muzică…

Goog11e facts…

googlebirthdaylogo

– E cu patru luni mai “tânăr” decât Ioana. Generaţia ei merită cu prisosinţă numele de “generaţia Google”.

– A fost primul site pe care am intrat vreodată. Se întâmpla în vara lui 1999, când făceam practică.

– Nu l-am abandonat niciodată, ba chiar lucrez cu multe dintre aplicaţiile lui,  în fiecare zi.  Nu sunt un exclusivist, dar nu mă pot lipsi de “zeul căutărilor” (inclusiv de imagini), de GMail, Analytics sau de GoogleReader. Mă distrez deseori – la modul cel mai serios – cu Google Translate şi mai am obiceiul să fac backup la documente pe GoogleDocs.

– Am tradus pentru MH un interviu cu directorul lor executiv de informaţii. N-am găsit varianta în română, aşa că… iat-o pe cea originală.

He’s like the wind…

patrickswayzeUn mic regret s-a cuibărit în sufletul celui care a descoperit melodiile anilor ’60 prin intermediul unui film de duzină cu dansatori care făcea parte din portofoliul obligatoriu al seducătorului din zorii anilor ’90.

Un zâmbet strâmb s-a ivit pe buza celui care-şi privea colegul de bancă, mare pasionat de surfing, povestind despre un film cu valuri şi adrenalină.

Un puls slab a străbătut corpul celui care aflase că fetele din şcoală au fost capabile, în sfârşit, să urmărească până la capăt un film cu fantome.

Atît.

Sursa foto

Scurte… de weekend

– Un taximetrist ne-a recomandat să bem puţină cola după fiecare masă, pentru că are enzime şi ajută la digestie. Mai avea puţin şi ne explica cum funcţionează tot sistemul digestiv.

– Am văzut la Unirea Shopping Center nişte pantofi de bărbaţi pe care scria “do not eat”.

– Dacă nu ştiaţi, pe 12 septembrie 2009, în Romania a fost mare sarbătoare. Nunta Ciupercuţilor. Pe bune, scrie pe Wikipedia. 😀 Voi aţi fost acolo ?

UPDATE: La naiba, ai mei au fost sâmbătă seară la o nuntă. Da n-au zis nimic de ciuperci…

– Băăă, ce gol a dat Bănel 😀 Aşa de tare a fost, că e gratis pe gsp.

Omul din oglindă a trecut dincolo…

Michael-Jackson-Man-In-The-MirrorPână la urmă, n-a mai fost nimeni la concert, făcând inutilă una din lamentaţiile mele anterioare. A mai murit un pic din muzică şi din pasiune, dar şi o fărâmă din subiectele care întreţin scandalul şi bătaia de joc numite showbiz.

Toata lumea va scrie şi va vorbi acum despre asta. Despre copilăria nefericită. Despre dorinţa de a rămâne copil dusă la cel mai literal absurd cu putinţă (inclusiv prin iubirea excesivă a aproapelui minor). Despre decizia de a renega rasa care i-a oferit talentul (ce nu poate fi pus la îndoială) şi a o îmbrăţişa pe cea care i-a adus succesul şi recunoaşterea şi i-a întreţinut nebunia. Vor lua interviuri cu oamenii care l-au cunoscut, de la ospătar la croitor. Vor vorbi mai puţin despre actul artistic, care a sfârşit prin a nu supravieţui interesului financiar şi idolatric.

Când amintirile mele despre un artist sunt câteva casete prăfuite, imaginea cu colegele din generală isterizate (una dintre ele mi-a dăruit şi o carte despre el 😀 ) şi prezenţa la un (al doilea) concert la care orice urmă de strălucire dispăruse, nu pot să pretind că mi-a plăcut, că sunt fan şi aşa mai departe. MJ a fost un fapt de viaţă în perioada aceea. Şi atâta tot. Dispariţia lui, deşi şocantă pentru câteva milisecunde, nu e decât un simbol al faptului că nu te poţi ascunde de viaţă după o mască chirurgicală. Şi nici nu poţi pretinde chip de zeu dintr-o asemenea postură.

P.S. Oare a scris cineva despre faptul că Ryan O’Neal a retrăit pe viu rolul coşmarul său din “Love Story” ?