Patrusprezece…

E a cincisprezecea primăvară cu ea şi o aniversăm sub efigia cifrei 14, ca o veşnică reamintire a unui moment zero care a fost tot primăvară şi care ne-a adus primăvara de-a pururi în viaţă. Desluşim dincolo de obrăznicii de esenţă adolescentină şi priviri galeşe subsumate unor comploturi. Suntem tot mai conştienţi de zborul ce va urma, de aripile ce i se vor deschide fluturelui ce se zbate să-şi configureze identitatea. Şi o iubim. La fel de tandru cum lumina iubeşte iarba, la fel de nesăbuit precum privirea către soare, la fel de năvalnic precum mareea înspre lună…