March 14

Joc de şah…

Privind în ambele părţi către semenii săi, pionul a făcut un prim pas. L-a vrut uriaş în nimicnicia lui şi i-a ieşit. A declanşat o întreagă campanie de gesturi, izvorâte uneori din logică, alteori din isterie. Personaje au început să mişune în jurul său, presându-l să înainteze fără să privească înapoi, ca un mecanism teleghidat spre pierzanie. În cap îi sunau îndemnurile lor publicitare care propovăduiau o viaţă de apoi în chip de regină sau de tură.

Apoi, au început să sară caii. Sortiţi de destin să fie mai degrabă purici decât păsări, ei converg mereu de-a lungul unei litere de mijlocul alfabetului, precum oamenii încorsetaţi în trasee fixe pe carosabil, necontenit aflaţi la discreţia nebunilor. Căci, ah, nebunii… Ei nu pot ţine drumul drept, dar e mai multă îndreptare în diagonala cu care abordează viaţa decât în dreptele frânte pe care şi le impun unii pentru a-şi alunga falsa plictiseală.

Pionul priveşte cu jind spre turele în costum şi cravată, care defilează corporatist de-a lungul şi de-a latul tablei. Trage aer în piept şi mai face un pas, amăgindu-se la gândul că singura diferenţă dintre el şi rege este autoritatea acestuia din urmă de a se da înapoi, de a se ascunde în spatele reginei. Toţi îl protejează, căci ce s-ar alege de un rege părăsit de dregători, dar nimeni n-o face mai aprig decât regina, adevărata gestionară a jocului, capabilă să se exprime în orice fel doreşte şi să-şi aroge drept de naştere şi moarte.

Toţi îşi urmează soarta orbeşte, pe nişte căi trasate de tradiţii şi de presiunea anturajului.

Iar la sfârşitul jocului, pionul şi regele se întorc în aceeaşi cutie…


Tags: ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted March 14, 2012 by admin in category "Din caderile gandului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *