Noaptea umbrelor îngheţate

În nopţile acestea reci, multe vaiete se topesc în decor.
Tremură de frig mercurul din termometre,
temându-se că-şi va lăsa urmaşii să-l petreacă dincolo de punctul de îngheţ.
Se năpustesc cu răcnete crunte pescăruşi rătăciţi pe câmpie,
căutând în zadar un loc căruia să-i spună cuib.
Gerul muşcă din molecule precum târnăcopul unui ocnaş din piatra sărată.
În timp ce lumea se naşte, se zbate, iubeşte, urăşte şi moare,
în forme atât de vulgare încât compromit orice sens adjectival,
două umbre, de om şi câine, unite de-o lesă şi un consimţământ tacit,
dispar congelându-se în aerul sticlos de februarie…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.