De ce n-am mai scris. La perfect compus spre prezent…

Animalul social a reuşit pentru câteva săptămâni să ia faţa celui virtual, sfidând orice scenariu distopic despre o eventuală însingurare a mea în lumea pixelilor şi biţilor. Subiectele s-au perindat prin mintea lui, dar le-a făcut vânt cu gesturi deloc învinuite de nesiguranţă.

Între timp, animalul cu pricina a descoperit câteva adevăruri personale, despre care speră că-l vor recupera atât pentru societate, cât şi pentru firavul grup de cititori ai blogului:

– nu e mare lucru să faci şcoala de şoferi şi să iei carnetul, dar e al naibii de important să nu te comporţi ca un idiot în trafic.
– în schimb, e mare lucru să dormi mai multe de patru-cinci ore pe noapte şi să ai, în măsura posibilităţilor, timp de… nimic.
– e foarte simplu să ignori momentele stresante de la lucru, câtă vreme te uiţi la un câine şi, în loc să gândeşti, pur şi simplu… eşti.
– e îngrozitor să ai lipsă de inspiraţie, să fii nemulţumit de ceea ce faci, să te pierzi în amănunte meschine, care le eclipsează pe cele care contează.
– e o mare porcărie managementul timpului, pentru că-ţi dă impresia că timpul există şi că mai poate fi şi controlat.
– e incredibil cât de mult îţi lipseşte o fiinţă pe care nu mai ai putinţă s-o ştii undeva, în lume, aproape ignorată.
– e trist cât de uşor poţi să arunci cu vorbe pe care nu prea mai ai cum să le întorci din regret.

Bine v-am regăsit !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.