O să-l iertăm că a fost labilitate…o să-l iubim că a fost poet

Tristă ocazie mi-am ales să revin pe blog… într-o însăşi revenire la ceva ce nu-mi doream să scriu niciodată. Cu gândul bun că nu ne face cinste să cântărim faptele monştrilor de carne şi sânge care ne înconjoară sufletul, ci scânteii pe care o lăsăm în urmă, până când universul va hotărî s-o stingă în neant… Cu amintirea că extremismul  nu ni l-a anulat pe Eminescu, nici alcoolul pe Nichita…

Acum, când “ca un fum de ţigară” i s-a scurs sufletul din trup, o să-l iertăm de tot ce s-a întâmplat, căci prin el şi protejaţii săi am văzut “lumea prin lunete măritoare” şi ne-a sunat tangent în urechi “continentul rock”. Poate că îi va fi mai bine pierzându-ne, desprinzându-se de pecetea blestemată a acestui neam. O să-l iertăm în fiecare noapte când vom asculta folk, deşi a încercat din răsputeri să ne mintă. El va rămâne mereu “nemuritorul nostru de rând”, “tristul cel mai liber dintre toţi”…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.