CM 2010 – zilele 1-3

Nu, nu fac cronici. N-am răbdarea şi nici timpul necesar să urmăresc şi să analizez tot ce se petrece la competiţia cotropită de sunetul vuvuzelelor. Nici nu înţeleg isteria bărbaţilor, bloggeri au ba, care clamează triumfător o lună de libertate masculină. (Nici când aveam 20 de ani şi n-aveam serviciu şi familie nu vedeam chiar toate meciurile).

Dar loc de câteva opinii s-ar găsi. În primul rând, nivelul este scăzut, motivul principal fiind, probabil, cele 40-50 de meciuri la capătul cărora se găsesc majoritatea celor selecţionaţi. Germania şi Argentina au mişcat câteva ceva (în maniera obişnuită – argentinienii irosindu-şi talentul cu seninătate, iar nemţii cu pedala de acceleraţie la podea), dar au întâlnit echipe venite în vizită la mondial. Grecii ne fac să ne întrebăm de ce au ajuns la mondial în locul nostru. (Nu că noi am fi meritat aşa ceva, căci sârbii, care au şters pe jos cu noi, s-au fâstâcit în faţa ghanezilor.) Iar Anglia a început cu stângul şi parcă văd că iar se mulţumesc cu amintirea acelui gol din ’66 pe care numai tuşierul l-a văzut valabil.

Aici voiam să ajung. Am auzit voci şi am citit păreri conform cărora americanii ar fi fost dopaţi. Altfel, cum ar fi putut să alerge atât de mult ? Ei bine… întâmplarea face că am tradus şi editat pentru ediţia din iunie a revistei Men’s Health un material despre patru echipieri ai selecţionatei americane. Jucători relativ cunoscuţi, care activează la echipe din Europa.

Aţi numărat câte parade a avut portarul Tim Howard ? În afara sezonului, Howard vîsleşte în sala de forţă sau merge cu caiacul pe lacurile din apropierea locuinţei sale din Memphis, Tennessee.  În plus, face box.  Aţi văzut ce şut a prins Clint Dempsey ? Omul ăsta înoată jumătate de oră după fiecare meci în care nu aleargă aproape niciodată mai puţin de 10 km. Să vă mai spun despre câte greutăţi ridică Oguchi Onyewu, fundaşul care l-a pus la respect până şi pe Peter Crouch ? Sau despre sprinturile de la antrenamente ale lui Jozy Altidore, cel care, după ce şi-a depăşit adversarul în vieteză, a fost la o bară de a aduce victoria echipei SUA ?

Orice se poate spune despre americani, mai puţin faptul că nu sunt ambiţioşi. Aproape că sunt tentat să-i transform în pariul meu personal pentru ediţia asta a mondialelor.

P.S. Deci nu mai pot cu toate reclamele, care s-au modificat întru fotbal. Până şi nenea ala cu tutu care dă nu ştiu ce credite are o minge la picior. Ce dracu’ urmează, să joace microbii fotbal pe vasul de toaletă şi să vină Duck cu ale sale Fresh Discs să le arate cartonaşul roşu ?

Tim Howard

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.