Ernest Hemingway – Pentru cine bat clopotele

“Nici un om nu este o insulă, de sine stătătoare… Moartea oricărui om mă vlăguieşte, pentru că eu sunt parte a omenirii… de aceea nu căuta niciodată să afli pentru cine bat clopotele… căci bat pentru tine.” (John Donne)

Din punctul de vedere al omului care înghite zilnic megabiţi de informaţie, romanul lui Hemingway poate părea lung şi plictisitor, înşiruind peste 500 de pagini pentru a descrie aproximativ trei zile din viaţa unui american, oaspete al unui grup de partizani din munţi, în perioada războiului civil din Spania. În realitate, este o poveste de dragoste care nimereşte într-un moment cât se poate de prost, înfăşurată în luminile blânde şi, totodată, obsedante, ale unei fresce a sufletului uman. Personajele sunt zugrăvite mai degrabă prin replici decât prin descrieri, mai degrabă prin sentimente decât prin acţiuni. Faptul că trebuie aruncat un pod în aer, că trebuie trimis un mesaj sau că trebuie rezistat unui atac armat trece întotdeauna în plan secundar.

Romanul este circular, la fel ca viaţa, începând din infinit şi terminându-se “neterminat” cu personajul principal culcat pe solul unei păduri de pini. Impregnaţi de sentimentul fatalităţii, indus de undeva de sus de avioanele inamice, actorii acestui teatru, pe cât de simplu în definiţie, pe atât de complex în desfăşurare, conştientizează că “bătaia clopotelor” nu este pentru cei morţi, ci pentru cei rămaşi în urma victimelor, care sunt nevoiţi să-şi reconstruiască viaţa.

“Moartea nu era nimic şi în mintea sa nu exista nici o reprezentare a ei şi nici teama de ea. Dar să trăieşti însemna un lan de grâne în vânt pe coasta unui deal. Să trăieşti însemna un uliu plutind în înaltul cerului. Să trăieşti însemna un vas de lut plin cu apă în pulberea treieratului, după ce boabele au fost strânse şi pleava purtată de vânt. Să trăieşti însemna un cal între picioarele tale şi o carabină sub picior şi un deal şi o vale şi un pârâu străjuit de copaci şi capătul îndepărtat al văii şi înălţimile de dincolo. Şi dacă nu există lucruri gen mult timp sau pentru restul vieţii sau de acum înainte, ci singurul lucru care există e “acum”, pai atunci “acum” este lucrul care trebuie slăvit şi-s fericit aşa.”

Articol scris ca urmare a unei lepşe preluate de aici.

One thought on “Ernest Hemingway – Pentru cine bat clopotele

  1. “PENTRU CINE BAT CLOPOTELE ?” MINUNATA CARTEA SCRIITORULI ERNEST HEMINGWAY ! AM CITIT-O IN ADOLESCENTA. CA PE MULTE ALTE MARI CARTI. ESTE EXTREM DE ACTUALA PESTE TOT IN LUME, CA SI PRIN TARA MIORITEI.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.