Paştele unui necredincios. Schiţă după experienţa omonimă

Cineva mi-a acuzat copilul că a supărat alt copil în “Vinerea Mare”… Degetul acuzator a fost întins de o bunică a cărei nepoată mi-a spus la telefon că nu contează dacă sunt ocupat, trebuie s-o primesc în casă.

Maşina de spălat a mers ca unsă vineri. Stabilizată şi tot tacâmul. Nicio întrerupere de curent nu mi-a binecuvântat demersul. Deh, curent era din plin, că lumea era la post negru…

Am gătit în draci, am tocat organe şi verdeţuri la greu… Totul a făcut parte dintr-un proces minunat numit “iubire în luna lui Prier”.

Am văzut cu ochii mei cum poate fi deocheat un câine. Fiţi pe pace, nu cred în asta. Cred doar că există persoane cu destulă energie negativă cât să facă un biet căţel să-şi renege bolul.

Nu în ultimul rând, m-am bucurat de niscaiva delicii culinare şi am reuşit să mă ridic cu capul limpede de la o masă cu multe pahare de palincă şi vin roşu…

Marţi e cea mai grea zi din următoarele câteva săptămâni. Lumea va avea pretenţia să le spun că le-a înviat idolul. Voi cumpăni între a ignora, a răspunde politicos sau a replica obraznic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.