Şocul cu vinovaţi la parter…

Nu ştiu alţii cum sunt, dar de când iarna şi-a intrat în drepturi şi până acum două-trei zile (când a dat semne că-şi  dă duhul), mă curentez în mod constant de clanţe şi întrerupătoare (nu şi de computer sau perifericele acestuia), creând scurte momente de panică amestecate cu haz nedisimulat din partea colegilor mei.

Prin urmare, am hotărât să investighez fenomenul. Ştiam deja că e vorba de o formă de atracţie electrostatică, căci n-am uitat niciodată experimentele cu rigla de plastic frecată de creştetul capului cu scopul de a ridica bucăţele de hârtie de pe masă. Şi nici conceptul de “om=baterie” propus de filmul Matrix.

Printre primele “experimente” de acest gen se numără cele realizate de locuitorii din Grecia Antică. Ei au frecat chihlimbar (în greacă, electron) de o bucată de blană şi au descoperit că acesta atrăgea apoi pene, particule de praf şi paie. Totuşi, au privit-o ca o curiozitate şi n-au insistat prea mult. Mai târziu, oamenii au văzut că şi alte materiale tind să se atragă în urma frecării: mătasea de sticlă şi parafină sau latexul de piele. Totul a devenit şi mai interesant după ce s-a descoperit că materialele identice se resping întotdeauna după frecare .

Din câte îmi mai amintesc eu, de la orele de fizică din liceu, Benjamin Franklin a făcut ceva cercetări în domeniul ăsta. El a ajuns la concluzia că există “un fluid” ce se deplasează între obiectele frecate, considerând că diferenţa de sarcină se datorează faptului că fluidul încercă să-şi recapete echilibrul existent anterior între cele două materiale. Mai târziu, se va descoperi că acest „fluid” este compus din bucăţi mici de materie, numite electroni. Electronii se deplasează în interiorul atomului şi-l pot părăsi (pentru a se alătura altui atom), dacă există o cantitate de energie suficient de mare pentru asta. Procesul de adăugare/îndepărtare a electronilor este ceea ce se întâmplă atunci când anumite combinaţii de materiale sunt frecate unele de celelalte.

Prin urmare, intenţionat sau nu, faptul că mă “frec” de atâtea lucruri (pulover, tastatură, mouse, birou etc.) mă face să mă transform într-un mic acumulator.

Bun, dar de ce păţesc asta numai iarna ?

Se pare că o păţesc mai mereu (ouch!), dar atunci când temperatura este crescută, aerul e mai puţin dens, iar hainele care să se frece cu aerul sunt considerabil mai puţine. Mai mult, se pare că sunt un caz fericit. Am citit despre persoane care s-au “curentat” de apa din cadă sau de procesorul calculatorului. Şi a doua variantă nu e chiar cea mai periculoasă. Cică ar exista riscuri şi la benzinărie. (Şi la apropierea dintre îndrăgostiţi… 😛 )

Până la urmă, am depistat şi vinovaţii principali. Ghetele. Mă izolau prea mult de pământ, în condiţiile în care eu (supra)vieţuiesc la birou într-un univers preponderent sintetic.  Aşa că am trecut pe adidaşi.

sursa foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.