Din ce e făcut oraşul ăsta, dom’le ?

Recunosc, am fost inspirat de adânciturile aproape paralelipipedice pe care zăpada, gheaţa, soarta… le-au croit în drumul pe care-l facem zilnic cu o colegă de serviciu. Infinit mai spectaculoase şi mai palpitante decât groapa cu apă de la cursa cu obstacole din atletism, fără îndoială.

Primul impuls a fost, firesc, apelul la DEX. Amestec natural sau artificial de bitum cu alte materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. Iar bitumul este un produs solid, plastic, de culoare neagră, obţinut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. Deci carosabilul nostru e din plastic. Care, după cum se ştie foarte bine, crapă din tot felul de motive. Înseamnă că mai există nişte aditivi, acolo, care împiedică asta. Sau ei au fost trecuţi doar pe factură şi bani au mers altundeva ?

Dacă eram o naţie deşteaptă, opream asfaltările şi cu banii economisiţi făceam habitate naturale de tip “evul mediu” pentru turiştii ce trec pragul capitalei. Dincolo de spectacolul natural (gropi, lacustre, lipsa toaletelor), sunt sigur că am fi găsit ceva indivizi cu căruţe şi cai, care să desăvârşească decorul. Prinţesele le racolam de la mall (sic!), iar atmosfera profund religioasă, dată şi de faptul că ne aflăm deja în post (apropo, cum e să iei cina de Valentine’s Day pe post de Lăsata Secului?), ar fi convins pe oricine că ne aflăm încremeniţi în medieval.

Dar noi suntem buni la bancuri. Cu nemţi, pasămite, pentru că şi ei au probleme cu mixtura asfaltică. “Nişte nemţi care vindeau Dacia Duster: Incredibili românii ăştia, fac orice numai să nu-şi repare drumurile…”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.