Texte de duminică după-amiază… (7)

A fost o săptămână autentică de iarnă. Prin urmare, Marius Tudor îşi declară iubirea pentru asediul de zăpadă. “Să stau la geam, să fumez o ţigară, să ma uit în becul ce veghează parcarea şi să văd mici “licurici” cum pică din cer şi strălucesc brăzdând aerul încărcat de noxe. Să mă gândesc că şi aerul are nevoie să respire şi să cred că tonele de “îngheţată” au scopul să mai purifice îmbâcseala asta ca efect al unei revoluţii industriale care a schimbat lumea.”

Apropo de asta, ce-aţi zice să învăţaţi o meserie de viitor ?

Turambar se bucură că există suficienţi oameni care cred în sisteme epistemologice bazate pe raţiune, observaţie şi experiment, nu pe dogme religioase neverificabile. Da, e bine că suntem mulţi…

Adrian Stanciu a descoperit cuvântul care ne defineşte cel mai bine naţia: duplicitatea. “Personajul nostru arhetipal e Ghiță Pristanda, definit excepțional prin îndemnul nevesti-sii: Ghiță, pupă-l în bot și papă-i tot. Natura noastră duplicitară se manifestă în multe direcții și dă multe bătăi de cap celor care nu ne cunosc sau nu prea ne înțeleg. Trăsătura noastră națională cea mai pregnantă și ușor de identificat în istorie e trădarea.”

Trădarea e mai rezistentă şi decât (auto)sarcasmul nostru proverbial. Citiţi un necrolog al umorului românesc, semnat de Krossfire.

Cam asta e…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.