Texte de duminică după-amiază… (5)

Nu vota. Prezenţa ta la urne, fie şi numai pentru a-ţi anula votul, legitimează prezenţa lor în parlament. Du-ţi copilul în parc, citeşte-i o poveste, lasă-l să crească liber chiar dacă asta înseamnă să fie privit ca un sălbatic, din spatele zidului care-l fereşte de minciună. de aici

Da, ştiu că sunt alegeri. Am fost deja “blagoslovit” de părinţi, colegi şi comentatorii de pe blog pentru că nu votez (deocamdată), dar asta nu înseamnă că nu urmăresc fenomenul. Aşa că, am selectat pentru voi o sinteză a celor întâmplate în campanie, un îndemn frumos (şi totuşi, inutil) la vot, o amintire din 2004 despre o afirmaţie din 2009 şi o testare gratuită, totul la supraofertă de rahat şi penurie de firesc.

Altfel, am găsit un exhaustiv fals tratat de brancardiologie. Plus un adevăr despre muncă. Şi pentru că a fost o săptămână în care toţi ne-am reevaluat viitorul, Cosmin vorbeşte despre copii, ca speranţă a noastră de a deveni un popor imperfect (adică, normal), iar Bogdan descrie momentul în care afli că eşti român.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.