Nu mergeţi după camionul circarilor…

Americanii îi spun “the bandwagon effect” şi-l folosesc cu succes în confruntări electorale, publicitate şi în tot ce în seamnă showbiz. Conceptul este următorul: “Dacă toţi cred asta, atunci aşa trebuie să fie”.

În absolut toate sondajele, indiferent de scandalurile de peste an, candidaţii principalelor trei partide din România deţin 75% din voturile exprimate.

“Nothing can so alienate a voter from the political system as backing a winning candidate.” Mark B. Cohen

Tendinţa oamenilor este de a adopta în aparenţă valorile stabilite de majoritate (asta dacă nu intră în “spirala tăcerii“).

Cele 75 de procente nu reprezintă nimic, în condiţiile în care absenteismul e enorm. Chiar şi în cazul fericit în care vor vota jumătate dintre alegători, va însemna că trei (3!) oameni strâng doar 37,5% din voturi. Ce se întâmplă cu celelalte 62,5% ?

“If God had wanted us to vote, he would have given us candidates.” Jay Leno

Nu am exprimat niciodată opinii politice făţişe pe acest blog (au fost mai degrabă nişte intervenţii “contra”), dar nu mai pot continua să n-o fac. Nu mai suport bălăcăreala, manelizarea, prostirea în faţă din partea guvernanţilor. Până şi rostirea cuvântului “schimbare” s-a perimat, ce să mai vorbim de conceptul în sine. Nu de schimbare avem nevoie, ci de acţiune. Oricum, în orice direcţie.

Vecini care-şi duc pensia de pe o zi pe alta şi care ne-au secat la cap cu Iliescu. Părinţi care sunt convinşi că în comunism era mai bine şi care-l apreciază pe Năstase. Colegi şi prieteni care până mai ieri îl votau pe Băsescu. Oameni care n-au mai fost la urne de ani de zile. Toţi  mi-au spus deja că vor vota. Cu altcineva.

“Democracy is being allowed to vote for the candidate you dislike least.” Robert Byrne

Nu ştiu dacă România se va scutura de acest marasm care ne-a cuprins pe toţi. E foarte posibil să nu se întâmple nimic. A doua zi, vom reveni la scandal, la lenevit, la plânsul grevist pe umărul televiziunilor, aruncând în treacăt o flegmă pe colecţia de cărţi pe care ne-am luat-o cu ziarul ca să moară vecinul de ciudă…

Am avantajul că nu mă mai surprinde nimic. Şi că (aproape) nimic nu mă mai poate deziluziona. Am dezavantajul că, pentru prima dată în viaţă, mă amăgesc cu impresia că voi vota mai mult “pentru” decât “contra”.

“If I were told that what I shall write will be read in twenty years by the children of today and that they will weep and smile over it and will fall in love with life, I would devote all my life and all my strengths to it.” Lev Tolstoi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.