Octavian Paler – Mitologii subiective

Chinuit de primele semne ale reumatismului şi surghiunit de medici pe malul mării, în plină iarnă, Octavian Paler rescrie leit motivele uneia dintre pasiunile sale: Grecia Antică. Autorul empatizează cu personaje tragice (Oedip, Sisif, Icar), păstrând nuanţele ironice pentru cele egoiste, precum Tezeu sau Ahile.

Grecii au înţeles că un sfinx care pune întrebări e mult mai plin de speranţă. Căci nu ne e dat să trecem nepăsători prin nisipul din propriile noastre clepsidre. Şi, poate, acesta e lucrul cel mai important. Surâsul acela absurd (al sfinxului), fardat de nisip ne va aminti cel mai mult că fiecare pas e ireversibil; în urma noastră nu sunt alte urme decât cele pe care le-am lăsat trecând. Sfinxul grec ne lasă întreaga speranţă că, după ce vom dispare noi, ne va supravieţui răspunsul nostru. E singura şansă. Depinde cum ne cum folosi de ea.

Nu e neapărat un merit să iubeşti, ci mai curând un noroc. Dar vine întotdeauna un moment când orice labirint ne oboseşte şi singura care străluceşte înaintea noastră e dragostea . Pe scurt, trebuie să alegem între a iubi şi a rătăci. Şi cine ar îndrăzni să mizeze tot ce are pe lipsa de dragoste?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.