De ce la noi nu se poate…

Vineri seara, intre doua drumuri, am apucat sa vad pe National Geographic un fragment dintr-o emisiune numita “Maternitatea Ursilor Panda”, in care o echipa de specialisti chinezi incearca sa creasca doi pui de panda pentru a spori populatia speciei. Am remarcat cu stupoare (si amaraciune totodata) faptul ca erau gazduiti intr-un “tarc mare”, care era cat un sfert din parcul 23 august. Sunt mai mult ca sigur ca era opera unei organizatii de protectia mediului, care avea fonduri serioase pentru asa ceva, dar asta nu ma opreste sa ma intreb de ce administratorul blocului nostru nu vrea nici macar sa planteze puietii si florile oferite gratis de primarie. Nu de altceva, dar toamna trecuta a mai rapus doi copaci si deja incepem sa pierdem “covorul de umbra”, tocmai acum in prag de vara.

P.S. Cum as putea sa-i explic Ioanei, care iubeste cainii la nebunie si-si doreste ca niciunul sa nu fie omorat ca o haita de caini au sfasiat-o pe fetita aceea din Constanta ? Unde sa arunc responsabilitatea, pe umerii parintilor sau a autoritatilor ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.