Moartea unui maestru…

1142283310.jpgOra 20.08. Unul din colegii aflati on-line pune un status sfasietor: A murit Octavian Paler. Ca orice veste socanta, totul incepe cu un impact direct asupra fiintei. Usor tulburat, continui sa scriu, deoarece mai am multe pagini de tradus pana maine.

“Timpul e o fiara care are nesfarsita rabdare de a inghiti totul”

Ora 20.57. Degetele au obosit si nu prea mai au chef sa traduca fraze inodore, cand un senior al frazelor ce aruncau samanta peste suflet nu mai are chef sa petreaca pe acest pamant. Ma ridic si fac cativa pasi. In jurul meu, viata de familie palpaie in aceeasi rutina indiferenta.

Moartea nu e “un sfarsit”. E “sfarsitul”. N-am, probabil, deschideri metafizice, nu pot depasi convingerea ca unica “imparatie” e aici, oricat ar fi ea de mizerabila.

Ora 21.38. De zeci de minute ma framant in fata paginilor pe care ar trebui sa le astern si nu pot sa-mi scot din minte vestea. Citesc apoi cu infrigurare comentariile de pe diverse site-uri, privind cu amaraciune la marsavia celor ce indraznesc sa-l judece acum. Nu sunt un tip religios si nu zic “despre morti numai de bine”, dar sunt un om corect. Si corect este sa spunem ca Paler a fost si el un om, fara pretentia de perfectiune pe care multi dintre noi o cauta inventand zei. Nu l-am cunoscut si nici nu prea l-am citit, dar am ramas cu imaginea nepereche a unei persoane ce trepida de emotie si planset cand vorbea despre destinul poporului roman, un destin pe care si l-a faurit mereu la dimensiunile nimicniciei.

“In final, ma recunosc – inca o data – invins. Unica mea speranta e sa fiu injurat, daca se poate, cu talent si inteligenta.

Ora 22.00. Incepe emisiunea la care l-am tot vazut in ultimii ani, tunand si fulgerand impotriva acestui destin. Nu, dragi colegi de blog, de serviciu si de viata… nu trebuie sa retineti tirul sau asupra politicienilor pentru ca a fost mereu diferit si mereu in aceeasi nota taioasa. Paler musca din fraze cu o elocventa demna de Demostene si chiar daca o facea vinovat si platit, avea in el taria de a recunoaste asta. Fiecare dintre noi cadem in patima si fiecare din noi reprezinta un interes al existentei… Ioana doarme, nu pot face zgomot, asa ca imi lipesc avid urechea de boxele televizorului pentru a strange o lacrima de la cine-l plange.

“Ceea ce ma ingrijoreaza in Romania este disparitia punctelor de sprijin pe care se poate intemeia un destin colectiv. Ireversibila, daca nu se intampla o minune!”

Ora 22.30. Ma duc sa fac un dus, cu gandul sa ma linistesc si sa-mi continui lucrul. Va fi din nou o noapte lunga. Vio e langa mine si stoarce un regret pentru retragerea de pe scena istoriei a oamenilor de valoare. Ii mangai parul si pentru prima data, in multe zile, nu ma mai gandesc la tabelul acela in care-mi scrijelesc orele pierdute in noapte…

“Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie…”

Ora 23.49 Trag cu ochiul la cateva minute dintr-un dialog televizat cu Octavian Paler, in care povesteste despre tragedia pierderii tatalui si in care recunoaste ca a avut lasitatea sa se roage divinitatii in loc sa urle la doctorul care nu a vrut sa-i administreze un antibiotic pentru ca nu era colectivist…

“Totul e desertaciune. Certitudinile mele de azi sint ca hainele ciuruite de molii. Nu mai cred in aproape nimic, afara de valorile care stau la temelia fiintei mele. Din nefericire, nu cred nici in viata de apoi. Dumnezeu e falimentul ratiunii mele.”

Ora 00.52. Hotarat sa pun ultima caramida la alcatuirea acestui text vreau sa-i multumesc maestrului care s-a dus sa locuiasca pe stea pentru o seara in care am uitat de toate, in care mi-am amintit sa scriu si sa ma gandesc la decaderile mele. Mai am inca timp…

“Il aud in aceasta noapte pe Sisif rostogolindu-si stanca spre varful muntelui. Nu mi-l pot imagina, ca dvs., fericit, dar simt ca n-are acum mai multe motive ca altadata sa se planga. El trebuie sa stie ca acest munte este tot ce are. In afara lui nu exista nimic.”

8 thoughts on “Moartea unui maestru…

  1. Mi-a mai murit o data tatal! S-a naruit inca o axa din sistemul meu de valori. Sunt in lacrimi pe care nu mi le pot stapani! Nu ma pot amagi cu gandul ca ei continua existenta in alta dimensiune. Dupa experienta pierderii tatalui meu, stiu ca viata nu mai e la fel, se schimba iremediabil cand inca unul din stalpii valorilor morale la care ma raportez s-a prabusit. Din pacate nu exista cale de intoarcere. Nici pentru ei, nici pentru noi.

  2. Si pentru mine este o mare pierdere si un mare soc moartea Maestrului Paler, pe care am avut mai intai ocazia sa-l cunosc prin editorialele sale, iar apoi, in ultimii ani, la TV si in special in emisiunea “Sinteza Zilei”. Mare pacat ca el nu mai e printre noi si este un moment tare trist pentru cei care l-au cunoscut si nu numai. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si el va ramane vesnic printre noi, viu in amintirea noastra!

  3. n-a murit…se odihneste doar…era foarte obosit in ultimul timp….se va vorbi mult despre el acum…pareri pro si contra…fiecare are dreptul la parerea lui…pentru mine insa durerea consta in faptul ca mai aveam inca multe de invatat de la O.Paler si acum n-o mai putem face decat din opera lui care ne va ramane pentru totdeauna…stia sa le spuna atat de frumos pe toate…
    …odihneasca-se in pace…si …cred eu ca D-zeu l-a si iertat pentru ca nici macar el nu poate ramane insensibil la scrierile maestrului Paler…

  4. prilej trist de reflectie la conditia noastra efemera..si la destinul nostru, ca neam, tot mai intunecat si sufocat de smecherie, incultura si multa, multa lipsa de caractere..greu sa intrevezi speranta in astfel de momente..dar cine stie, poate chiar gindurile sale ramase pe hirtie, sa ne duca inainte..

  5. Pingback: Inca nu l-a contrazis nimeni… « More Personal Semantic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.